Istoria Sabatului
Întrebări frecvente
Recursos
Contactează-ne
Şcoala biblicăCaută
Istoria Sabatului
Cum a fost schimbat Sabatul
Conciliul de la Trento
Sabatul de-a lungul secolelor
Duminica în Biblie
Declaraţiile cultelor despre Sabat
Sabatul în profeţie
Întrebări frecvente
Întrebări adresate frecvent
Argumente combătute
Subiecte avansate
Resurse gratuite
¡Pide tu regalo!
Colecţia de articole
Colecţia de cărţi
Contactează-ne
Adresează o întrebare din Biblie
Trimite o cerere de rugăciune
Şcoala biblică
Sabbath Truth - Sunrise over Mountains
Istoria Sabatului

Sabatul de-a lungul secolelor


Secolul al IV-lea Sabbath History

„Când eşti în Roma, fă ce fac și locuitorii Romei.” Ambrozie, celebrul episcop de Milano, a dat naştere acestui proverb când a afirmat că atunci când era în Milano ţinea sâmbăta, dar când era în Roma, ţinea duminica. A se vedea pagina 70 din versiunea online a cărţii „Truth Triumphant” (n.tr. disponibilă în limba engleză).

Italia şi Răsăritul – secolul al IV-lea


„Aceasta era practica generală a bisericilor răsăritene şi a unor biserici apusene (…) Pentru că în Biserica de la Milano (…) sâmbăta era ţinută la mare respect. (…) Nu că bisericile răsăritene sau altele dintre cele care ţineau acea zi ar fi fost înclinate spre iudaism, ci ele se adunau în ziua de Sabat pentru a se închina lui Isus Hristos, Domnul Sabatului.” – „History of the Sabbath”, partea a II-a, par. 5, pp. 73, 74, Londra, 1636, dr. Heylyn.

Italia – Milano


„Ambrozie, celebrul episcop de Milano, a spus că atunci când era în Milano ţinea sâmbăta, dar când era în Roma, ţinea duminica. Aceasta a dus la apariţia proverbului: «Când eşti în Roma, fă ce fac și locuitorii Romei.»” – Heylyn, „History of the Sabbath”, 1612.

Orientul şi majoritatea lumii
„Vechii creştini erau foarte grijulii în păzirea sâmbetei sau a zilei a şaptea. (…) Este clar că toate bisericile orientale şi cea mai mare parte a lumii ţineau Sabatul ca sărbătoare. (…) Atanasie ne spune, de asemenea, că ei aveau adunări religioase în Sabat, nu pentru că erau contaminați de iudaism, ci pentru că închinarea lor se adresa lui Isus, Domnul Sabatului; Epifan spune exact acelaşi lucru.” – „Antiquities of the Christian Church”, vol. II, cartea XX, cap. 3, sec.1, 66, anii 1137-1138.

Abisinia – urmașii evanghelizării lui Filip


„În ultima jumătate a acelui secol, sfântul Ambrozie de Milano a declarat oficial că episcopul Abisiniei, Musacus, a «călătorit aproape peste tot în ţara lui Seres» (China). Timp de mai mult de şaptesprezece secole, biserica din Abisinia a continuat să sfinţească sâmbăta drept ziua cea sfântă a celei de-a patra porunci.” – Ambrozie, „De Moribus, Brachmanorium Opera Omnia”, 1132, citat în Migne, „Patrologia Latina”, vol. 17, pp. 1131,1132.

Arabia, Persia, India, China


„Mingana dovedeşte că, în anul 370 d.Hr., creştinătatea din Abisinia (o biserică păzitoare a Sabatului) era atât de cunoscută încât faimosul ei conducător, Musacus, a călătorit în Orient pentru a încuraja bisericile din Arabia, Persia, India şi China.” – „Truth Triumphant”, p. 308, nota de subsol nr. 27 (numărul paginilor poate varia în această versiune online).

Spania – Conciliul de la Elvira (305 d.Hr.)


Canonul 26 al Conciliului de la Elvira arată că biserica Spaniei din acele timpuri ţinea Sabatul, ziua a şaptea. „Cu privire la postul în fiecare Sabat, am hotărât ca eroarea postului în fiecare Sabat să fie corectată.” Această hotărâre a Conciliului este în opoziţie directă cu politica pe care biserica din Roma a introdus-o, de a porunci ca Sabatul să fie o zi de post, ca să o umilească şi să o facă respingătoare pentru oameni.

Spania


Este un lucru foarte interesant faptul că în zona din nord-estul Spaniei, Barcelona, se află o cetate numită Sabadell, într-un district locuit la început de oameni care se numeau „valldenses” şi „sabbatati”.

Persia – 335-375 d.Hr.


(40 de ani de persecuţie sub Shapur al II-lea)
Plângere obişnuită împotriva creştinilor: „Ei îl dispreţuiesc pe zeul soare, ţin servicii divine sâmbăta şi pângăresc pământul, îngropându-şi morţii în el.” – „Truth Triumphant”, versiunea online, p. 261.

Persia – 335-375 d.Hr.


„Ei îl dispreţuiesc pe zeul soare. Oare Zoroastru, sfântul întemeietor al credinţelor noastre divine, nu a instituit duminica acum o mie de ani în cinstea soarelui, suprimând astfel Sabatul Vechiului Testament? Însă aceşti creştini ţin servicii divine sâmbăta.” – O'Leary, „The Syriac Church and Fathers”, pp. 83, 84.

Conciliul de la Laodiceea – 365 d.Hr.


„Canonul 16 – sâmbăta ar trebui ca evangheliile şi alte porţiuni din Scriptură să fie citite cu voce tare.” „Canonul 29 – creştinii nu vor fi ca iudeii, leneşi sâmbăta, ci vor lucra în acea zi; dar ziua Domnului trebuie onorată în mod special, iar în calitate de creștini, nu vor face, dacă este posibil, nicio lucrare în acea zi.” – „Councils” de Hefele, vol. 2, b. 6.