Paginii
Istoria Sabatului

Secolul al III-lea Sabbath History

Creştinii timpurii – secolul al III-lea

„Veţi ţine Sabatul, în cinstea Celui care S-a oprit din lucrarea Sa de creaţie, dar nu S-a oprit din lucrarea providenţei Sale: este o odihnă pentru a medita la lege, nu pentru a lăsa mâinile să lenevească.” – „The Anti-Nicene Fathers”, vol. 7, p. 413, din „Constitutions of the Holy Apostles”, un document din secolele al III-lea şi al IV-lea.

Africa (Alexandria) – Origene

„După sărbătoarea jertfei necurmate (crucificarea) este așezată a doua sărbătoare, a Sabatului, şi se cade ca oricine este fără prihană printre sfinţi să ţină şi sărbătoarea Sabatului. «Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.» (Evrei 4:9).” – „Homily on Numbers 23”, par. 4, în Migne, „Patrologia Graeca”, vol. 12, col. 749, 750.

De la Palestina la India (Biserica Orientului)

„Încă din anul 225 d.Hr. existau numeroase adunări şi episcopii ale Bisericii Orientului (păzitoare a Sabatului), întinzându-se de la Palestina la India.” – Mingana, „Early Spread of Christianity”, vol. 10, p. 460.

India (Controversa budistă, 220 d.Hr.)

„Dinastia Kushan din India de Nord a convocat un Conciliu faimos al preoţilor budişti la Vaisalia, pentru a aduce uniformitate printre călugării budişti care ţineau Sabatul săptămânal. Unii dintre ei fuseseră aşa de impresionaţi de scrierile Vechiului Testament, încât începuseră să sfinţească Sabatul.” – Lloyd, „The Creed of Half Japan”, p. 23.

Creştinii timpurii

„Sabatul zilei a şaptea a fost (…) ţinut cu solemnitate de Hristos, apostoli şi primii creştini, până când Conciliul de la Laodiceea a abrogat păzirea lui.” – „Dissertation on the Lord's Day”, pp. 33, 34.

Istoria Sabatului

Întrebări frecvente

Resurse gratuite

Contactează-ne