Sabbath Truth - Sunrise over Mountains
Istoria Sabatului

Declaraţiile cultelor despre Sabat

Diverse Citate despre Sabat

„Îmi vei spune că sâmbăta este Sabatul evreiesc, iar sabatul creştin a fost schimbat în duminică. Schimbat! De către cine? Cine are autoritatea de a schimba o poruncă expresă a Dumnezeului Atotputernic? Când Dumnezeu a vorbit şi a spus: «Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti», cine va îndrăzni să spună: «Nu, vei putea lucra şi face tot felul de afaceri lumeşti în ziua a şaptea; dar vei sfinţi prima zi în locul ei?» Aceasta este o întrebare foarte importantă, la care nu ştiu cum poţi răspunde. Eşti protestant şi pretinzi că umbli după Biblie şi doar Biblie; cu toate acestea, într-o problemă atât de importantă cum este sfinţirea unei zile din şapte, mergi împotriva literei clare a Bibliei şi aşezi o altă zi în locul zilei poruncite de Biblie.

Porunca de a sfinţi ziua a şaptea este una dintre cele zece porunci. Crezi că celelalte nouă sunt încă aplicabile, dar cine ţi-a dat permisiunea de a o încălca pe a patra? Dacă eşti consecvent principiilor tale, dacă urmezi cu adevărat Biblia şi doar Biblia, ar trebui să poţi aduce un pasaj din Noul Testament, în care porunca a patra este modificată în mod expres.”
—„Library of Christian Doctrine: Why Don't You Keep Holy the Sabbath-Day?”, pp. 3, 4.
„Primul precept din Biblie este cel al sfinţirii zilei a şaptea: «Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o.» (Geneza 2:3). Acest precept a fost confirmat de Dumnezeu în cele zece porunci: «Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. (…) ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.» (Exodul 20:8,10). Pe de altă parte, Hristos declară că nu a venit să strice legea, ci să o împlinească (Matei 5:17). El însuşi a ţinut Sabatul: «(…) după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă.» (Luca 4:16).

Ucenicii Lui l-au ţinut de asemenea, după moartea Lui: «Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.» (Luca 23:56). Însă cu toată greutatea acestei autorităţi scripturistice în favoarea sfinţirii Sabatului sau a zilei a şaptea, protestanţii din toate cultele fac din ea o zi profană şi transferă obligaţiile ei asupra primei zile a săptămânii, duminica. Acum, ce autoritate au ei pentru a face aceasta? Niciuna afară de cuvântul nescris, sau tradiţia Bisericii Catolice, care declară că apostolii au făcut schimbarea în cinstea învierii lui Hristos şi a coborârii Spiritului Sfânt în acea zi a săptămânii.”
—John Milner, „The End of Religious Controversy”, p. 71.
„Sabatul înseamnă, desigur, sâmbăta, a şaptea zi a săptămânii, dar primii creştini au schimbat păzirea lui duminica, în cinstea zilei în care Hristos S-a ridicat din morţi.”
—Fulton Oursler, „Cosmopolitan”, septembrie 1951, pp. 34, 35.
„Nu susţin că sunt nici măcar un învăţat amator al Scripturilor. Citesc decalogul doar ca un om mediu care caută îndrumare şi în cele «zece cuvinte» nemuritoare găsesc un plan pentru viaţa cea bună.”
—Idem, p. 33.
„Cu siguranţă că este nevoie de porunci astăzi, poate chiar mai mult decât înainte. Solia divină ne confruntă cu o provocare profund morală într-o epidemie a răului; o solie la fel de acceptabilă pentru evreu, musulman sau creştin. Cine, citindu-le pe cele zece în lumina istoriei şi a evenimentelor actuale, poate pune la îndoială identificarea lor cu legea veşnică a naturii?”
—Idem, p. 124.
„Sabatul este poruncit pentru a fi păzit în ziua a şaptea. El nu poate fi păzit în nicio altă zi. A ţine prima zi a săptămânii sau a patra înseamnă a nu ţine Sabatul. (…) Ultima zi a săptămânii, după şase zile de lucru, era cea care trebuia sfinţită. Ţinerea niciunei alte zile nu putea împlini legea.”
—H. J. Flowers, B. A., B. D., „The Permanent Value of the Ten Commandments”, p. 13.
„Preţuirea duminicii, ziua acceptată în mod tradiţional ca cea în care Hristos a înviat, a variat de-a lungul secolelor erei creştine. Din timp în timp, ea a fost confundată cu ziua a şaptea a săptămânii, Sabatul. Popoarele vorbitoare de limbă engleză au fost cele care, cu cea mai mare consecvenţă, au perpetuat presupunerea eronată că obligațiile poruncii a patra au trecut asupra duminicii. În limbaj obişnuit, despre duminică se vorbeşte în mod frecvent, dar eronat, că ar fi sabatul.”
—F. M. Setzler, Custodele principal, Departamentul de Antropologie, Institutul „Smithsonian”, într-o scrisoare din 1 septembrie 1949.
„Cel care ţine Sabatul cum trebuie continuă istoria sărbătoririi a ceea ce este autentic şi, prin urmare, crede în crearea primului om, în crearea unei locuinţei adecvate pentru om în cursul a şase zile, în crearea primară şi absolută a cerurilor şi a pământului şi, drept cauză necesară tuturor acestora, în Creatorul care la încheierea efortului Său creator, S-a odihnit în ziua a şaptea. Sabatul devine astfel un semn prin care cei care cred în descoperirea istorică sunt deosebiţi de cei care au permis acestor mari adevăruri să dispară treptat din mintea lor.”
—James G. Murphy, „Commentary on the Book of Exodus”, comentariu asupra pasajului din Exodul 20:8-11.