Sabbath Truth - Sunrise over Mountains
Istoria Sabatului

Declaraţiile cultelor despre Sabat

Biserica Anglicană Citate despre Sabat

„Şi unde ni se spune în Scripturi că trebuie să păzim prima zi? Ni se porunceşte să o păzim pe a şaptea; dar nicăieri nu ni se porunceşte să păzim prima zi. (…) Motivul pentru care sfinţim prima zi a săptămânii în locul zilei a şaptea este acelaşi motiv pentru care ţinem multe alte lucruri – nu pentru că Biblia, ci pentru că biserica a impus acest lucu.”
—Isaac Williams, „Plain Sermons on the Catechism”, pp. 334, 336.
„Mulţi oameni cred că duminica este Sabatul. Dar nici în Noul Testament, nici în biserica primară nu găsim nimic care să sugereze că avem vreun drept să transferăm păzirea zilei a şaptea la prima. Sabatul a fost şi este sâmbăta şi nu duminica, şi dacă el ar fi încă obligatoriu pentru noi, ar trebui ţinut în acea zi, nu în alta.”
—Rev. Lionel Beere, Biserica Tuturor Sfinţilor, Ponsonby, Noua Zeelandă, în „Church and People”, 1 septembrie 1947.
„Nicăieri în Biblie nu se spune că închinarea trebuie să aibă loc duminica. «Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.» (…) Aceasta este sâmbăta.”
—P. Carrington, Arhiepiscop de Quebec, 27 octombrie 1949, citat în „Prophetic Signs”, p. 12.
„Păzirea primei zile în locul zilei a şaptea se bazează pe mărturia bisericii şi doar a bisericii.”
—Hobart Church News, 2 iulie 1894, citat din „Prophetic Signs”, p. 14.
„Şi unde ni se spune în Scripturi că trebuie să păzim prima zi? Ni se porunceşte să o păzim pe a şaptea; dar nicăieri nu ni se porunceşte să păzim prima zi. (…) Motivul pentru care sfinţim prima zi a săptămânii în locul zilei a şaptea este acelaşi motiv pentru care ţinem multe alte lucruri – nu pentru că Biblia, ci pentru că biserica a impus acest lucru.”
—Isaac Williams, „Plain Sermons on the Catechism”, pp. 334, 336.
„«Ziua a şaptea – spune porunca – este Sabatul Domnului, Dumnezeului tău.» Niciun fel de aritmetică, niciun fel de calendar nu pot face ca şapte să fie egal cu unu, nici a şaptea să însemne prima, nici sâmbăta să însemne duminica. (…) Adevărul e că suntem cu toţii călcători ai Sabatului, fiecare dintre noi.”
—Rev. Geo. Hodges
„Niciun scriitor bisericesc al primelor trei secole nu a atribuit originea păzirii duminicii lui Hristos sau apostolilor Săi.”
—Sir William Domville, „Examination of the Six Texts”, pp. 6, 7 (anexă).
„Nu este niciun cuvânt, niciun indiciu în Noul Testament care să sugereze abţinerea de la lucru duminica. (…) În odihna duminicii nu intră nicio lege divină. (…) Păzirea Miercurii Cenuşii sau a postului Paştelui stă pe acelaşi nivel cu păzirea duminicii.”
—Canon Eyton, „The Ten Commandments”, pp. 52, 63, 65.
„Este vreo poruncă în Noul Testament care să schimbe ziua de odihnă săptămânală de la sâmbătă la duminică? Nici una.”
—„Manual of Christian Doctrine”, p. 127.
„Ziua Domnului nu a luat locul Sabatului. (…) Ziua Domnului este doar o instituţie ecleziastică. Ea nu a fost introdusă pe baza poruncii a patra, pentru că, timp de aproape trei sute de ani, ei au păzit ziua din acea poruncă. (…) Primii creştini făceau tot felul de lucrări în ziua Domnului, chiar în vremurile de persecuţie, când erau cei mai grijulii păzitori ai tuturor poruncilor divine; dar în această privinţă (a duminicii), ei ştiau că nu era niciuna.”
—Episcopul Jeremy Taylor, „Ductor Dubitantium”, partea I, cartea a II-a, cap. 2, regula 6, sec. 51, 59.
„Duminica a pornit de la ziua în care neamurile adorau cu solemnitate acea planetă şi o numeau duminică (în en., „ziua soarelui”), parţial în urma influenţei sale asupra acelei zile, parţial în cinstea corpului ei divin (aşa cum îl priveau ei), iar creştinii au considerat potrivit să păstreze aceeaşi zi şi aceeaşi denumire a ei, ca să nu apară nenecesar de certăreţi, şi în acest fel să nu împiedice convertirea neamurilor şi să nu facă să apară o prejudecată faţă de evanghelie mai mare decât dacă ar fi făcut altfel.”
—T. M. Morer, „Dialogues on the Lord's Day”, pp. 22, 23.
„Ideea puritană a fost nefericită, istoric vorbind. Ea a făcut din duminică ziua sabatului. Chiar oamenii educaţi numesc duminica «sabatul». Chiar membrii clerului.”

„Dar, dacă nu cumva calculul meu este greşit complet, ziua Sabatului durează douăzeci şi patru de ore de la şase fix în seara de vineri. Ea se încheie, deci, înainte de a veni duminica. Dacă sugerezi unui sabatarian că ar trebui să ţină Sabatul în ziua corectă, nu-i trezeşti entuziasmul. El va răspunde imediat că ziua, iar nu principiul, a fost schimbată. Dar schimbată de cine? Nu este nicio dispoziţie pentru creştini, în tot Noul Testament, care să schimbe Sabatul în duminică.”
—D. Morse Boycott, „Daily Herald”, Londra, 26 februarie 1931.
„Biserica creştină nu a făcut un transfer formal, ci unul treptat şi aproape involuntar de la o zi la cealaltă.”
—F. W. Farrar, Doctor Divinitatis, „The Voice From Sinai”, p. 167.
„Ia ce vrei, de la părinţii bisericeşti sau de la cei moderni, şi nu vei găsi nicio zi a Domnului instituită printr-un mandat apostolic; ei nu au stabilit niciun Sabat în prima zi a săptămânii.”
—Peter Heylyn, „History of the Sabbath”, p. 410.
„Simplul fapt de a denunţa tendinţa de a seculariza duminica este pe cât de inutil, pe atât de uşor. Ce vrem să găsim este un principiu, la care ca şi creştini putem apela şi pe care să ne bazăm atât în conduită, cât şi în sfat. Ne întoarcem la Noul Testament şi căutăm în zadar o regulă plină de autoritate. Nu este înregistrat niciun cuvânt al lui Hristos, niciun cuvânt al vreunuia dintre apostoli care să ne spună cum ar trebui să păzim duminica, sau măcar că trebuie să o păzim. Este dezamăgitor, pentru că ar fi mult mai uşor pentru noi dacă am putea arăta spre o regulă clară, care să nu ne mai lase altă opţiune afară de ascultare sau neascultare. (…) Nu este nicio regulă pentru păzirea duminicii, nici în Scriptură, nici în istorie.”
—Dr. Stephen, Episcop de Newcastle, New South Wales, într-o cuvântare redată în „Newcastle Morn­ing Herald”, 14 mai 1924.