Sabbath Truth - Sunrise over Mountains
Istoria Sabatului

Declaraţiile cultelor despre Sabat

Biserica Presbiteriană Citate despre Sabat

„Sabatul creştin (duminica) nu se găseşte în Scriptură şi nu a fost numit «Sabat» de prima biserică.”
—Timothy Dwight, „Theology”, vol. 14, p. 401.
„Un argument suplimentar pentru perpetuitatea Sabatul avem în Matei 24:20: «Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.» Dar distrugerea finală a Ierusalimului a avut loc după ce dispensaţiunea creştină fusese înfiinţată complet (anul 70 d. Hr.). Însă în aceste cuvinte ale Domnului se sugerează clar că şi în acele timpuri, creştini erau obligaţi la o strictă păzire a Sabatului.”
—„Works of Jonathan Edwards”, vol. 4, p. 621.
„Nu trebuie să ne închipuim că venirea lui Hristos ne-a scăpat de sub autoritatea legii; pentru că ea este regula veşnică a vieţii pioase şi sfinte şi de aceea trebuie să fie la fel de imuabilă precum dreptatea lui Dumnezeu, pe care a îmbrăţişat-o, este constantă şi uniformă.”
—John Calvin, „Commentary on a Harmony of the Gospels”, vol. 1, p. 277.
„Dumnezeu a instituit Sabatul la crearea omului, punând deoparte ziua a şaptea pentru acest scop şi a impus păzirea lui ca obligaţie morală universală şi perpetuă pentru rasa umană.”
—Comitetul de publicaţii al presbiterienilor americani, broşura nr. 175.
„Păzirea Sabatului zilei a şaptea nu a încetat până când el nu a fost abrogat, după ce imperiul (roman) a devenit creştin.”
—­Comitetul de publicaţii al presbiterienilor americani, broşura nr. 118.
„Legea morală îi obligă pe toţi, pe cei îndreptăţiţi ca şi pe ceilalţi, să o asculte, iar aceasta nu având în vedere doar cele cuprinse de ea, dar şi respectul faţă de autoritatea Dumnezeului creator care a dat-o. Nici măcar Hristos în evanghelie nu a desființat-o în vreun fel, ci a întărit obligativitatea ei.”
—„Mărturisirea de credinţă de la Westminster”, cap. 19, art. 5.
„Sabatul este o parte a decalogului, a celor zece porunci. Acest lucru de unul singur pune capăt discuţie despre perpetuitatea instituției sale. (…) Prin urmare, până când nu se arată că legea morală a fost înlăturată în întregime, Sabatul va rămâne. (…) Învăţătura lui Hristos confirmă perpetuitatea Sabatului.”
—T. C. Blake, Doctor Divinitatis, „Theology Condensed”, pp. 474, 475.
„Duminica a pornit de la ziua în care neamurile adorau cu solemnitate acea planetă şi o numeau duminică (în en., „ziua soarelui”), parţial în urma influenţei sale asupra acelei zile, parţial în cinstea corpului ei divin (aşa cum îl priveau ei), iar creştinii au considerat potrivit să păstreze aceeaşi zi şi aceeaşi denumire a ei, ca să nu apară nenecesar de certăreţi, şi în acest fel să nu împiedice convertirea neamurilor şi să nu facă să apară o prejudecată faţă de evanghelie mai mare decât dacă ar fi făcut altfel.”
—T. M. Morer, „Dialogues on the Lord's Day”, pp. 22, 23.
„Nu este niciun cuvânt, niciun indiciu în Noul Testament care să sugereze abţinerea de la lucru duminica. (…) În odihna duminicii nu intră nicio lege divină. (…) Păzirea Miercurii Cenuşii sau a postului Paştelui stă pe acelaşi nivel cu păzirea duminicii.”
—Canon Eyton, „The Ten Commandments”, pp. 52, 63, 65.
„Unii au încercat să construiască păzirea duminicii pe o poruncă apostolică, dar apostolii nu au dar nicio poruncă în această privinţă. (…) Imediat ce apelăm la litera scripta (scrierea literală) a Bibliei, descoperim adevărul că sabatarienii au cel mai bun argument.”
—„The Christian at Work”, 19 aprilie 1883 şi ianuarie 1884.