În ultimii zece ani, câteva persoane m-au abordat spunându-mi ca ei înteleg ca trebuie sa încurajeze pazirea sabatului lunar. Aceasta teorie noua si fascinanta sugereaza ca saptamâna de sapte zile trebuie resetata dupa fiecare luna noua. (Drept urmare, sabatul va cadea mereu în zilele de 8, 15, 22 si 29 ale unei luni calculate dupa luna[1].) O mare campanie publicitara de introducere a acestei vederi a fost întreprinsa continuu de ani de zile.
Iar rezultatul este ca multe persoane nu pazesc acum Sabatul, în general, nici sâmbata, nici duminica. Spun „în general” pentru ca ei pazesc sabatul lor în diferite zile din calendarul nostru.
Practic, aceasta înseamna ca în timp ce sunt sapte zile de la Sabat la Sabat în calendarele întregii planete, nu este întotdeauna asa pentru adeptii acestei teorii. Ei au opt sau noua zile între sabatul din ziua a douazeci si noua si urmatorul sabat din ziua a opta. Aceasta pentru ca ei au una sau doua zile de „luna noua” adaugate între „saptamâni”, în fiecare luna.
Eu am ajuns la concluzia ca informatiile care sustin aceasta idee sunt eronate. Diferitele lor parti sunt speculative, fortate, bazate pe deductii sau neinspirate. Fie ca o abordam din punct de vedere biblic, fie dintr-un punct de vedere istoric, ideea nu rezista controlului la sânge.
Argumentele
Mai întâi, permiteti-mi sa rezum dovezile care au fost pâna acum aduse în sustinerea acestei idei.
- S-a sugerat ca sabatul cade pe data de 15 a trei luni biblice la rând (cele trei luni care încep de la iesirea din Egipt). Pentru ca ciclurile selenare dureaza doar 29,5 zile, Sabatul nu ar putea sa cada de trei ori la rând pe data de 15, decât daca Sabatul are la baza calculul selenar.
- S-a declarat ca nu se poate arata despre niciun sabat din Scriptura ca a avut loc în alte zile decât a opta, a cincisprezecea, a douazeci si doua si a douazeci si noua a ciclului selenar. Din moment ce doar 15% dintre Sabatele din calendarul gregorian cad în acele zile, aceasta este luata ca dovada, în coroborare cu altele, pentru sabatele lunare.
- S-a declarat ca acest calendarul lunar (selenar) era absolut necesar pentru a stabili zilele de sarbatoare din Vechiul Testament. Ca atare, el trebuie sa fie un calendar valid. Si daca acest calendar este corect pentru calcularea zilelor de sarbatoare, el trebuie sa fie corect pentru a calcula si zilele de Sabat, pentru ca Sabatul face parte din sarbatori.
- S-a declarat ca autoritatile antice indica surse babiloniene pentru saptamâna de sapte zile, în timp ce vechii evrei pazeau sabatul lunar. Obiceiul evreiesc a fost schimbat de puterea Romei, acesta fiind motivul pentru care evreii cinstesc în prezent Sabatul asa cum este regasit în calendarul gregorian.
- Se sus?ine ca anumite dovezi incidentale indica pazirea sabatelor lunare în vremea lui Iosua, Solomon, Ezechia si Pavel.
- Lunile noi nu se pun ca „zile lucratoare” asa ca totusi ramân 6 zile lucratoare în fiecare ciclu saptamânal din calendarul dupa luna noua (selenar).
Desi au aparut si alte idei pe ici, pe colo, acestea sunt cele care au aparut în mod repetat în documentele pe care eu le-am citit. Ce apare în mai mult de unul dintre documente este un „asa zice Domnul”, care învata ca zilele luna noua întrerup ciclul saptamânal.
Dovezile
Pentru mine, cel mai intrigant argument dintre cele sase enumerate mai sus este al doilea. Cuvântul „Sabat” apare în peste 100 de pasaje ale Scripturii. Pare, la prima vedere, ca daca niciunul dintre ele nu poate fi dovedit ca ar cadea în ziua a doua, a treia, a patra, a cincea, a sasea, a saptea, a opta, a noua, a zecea, a unsprezecea, a doisprezecea, a treisprezecea, a paisprezecea etc. a lunii, atunci ar fi o dovada cât se poate de însemnata în favoarea teoriei sabatului lunar.
Iata informatiile sigure:
Sunt multe pasaje care se refera la Sabat ca precept, într-un fel care nu ofera nicio informatie precisa sau sigura despre ziua lunii în care cade.
A se vedea Exodul 20:8-11; Deuteronomul 5:12-15; Exodul 31:14-16; 35:2-3; Leviticul 24:8; Numeri 28:9-10; Psalmii 92:1; Amos 8:5; Ieremia 17:21-27; Isaia 56:2,6; 58:13; Matei 24:20; Ioan 7:22-23; Coloseni 2:16.
Sunt 20 de întâmplari în Scriptura care se refera la Sabat, dar fara sa-l aseze în timp, în termeni de zile ale lunii.
A se vedea Numeri 15:32; 2 Împarati 11:5-9, 2 Cronici 23:4-8; 2 Împarati 16:18; Neemia 10:31; 13:15-22; Matei 12:1-12, Marcu 2:23-3:4, Luca 6:1-9; Marcu 1:21; 6:2; Luca 4:16; 4:31; 13:10-16; 14:1-5; Faptele apostolilor 1:12; 13:14-44; 15:21; 16:13; 17:2; 18:4; Ioan 5:9-18; 9:14-16.
Sunt doar doua întâmplari în toata Scriptura care mentioneaza Sabatul într-un context care permite stabilirea sigura a relatiei cu o zi a lunii selenare. Acestea privesc prima dare a manei, si moartea si învierea lui Isus.
A se vedea Exodul 16:23-29 si Matei 28:1; Marcu 15:42; 16:1; Luca 23:54-56; Ioan 19:31.
Deci câte întâmplari despre Sabat din Scriptura permit cu adevarat fixarea lui în luna? Doua.
Lucrul acesta face ca primele doua argumente sa-si piarda puterea.
(În apendice, analizez alte pasaje despre care se sustine ca sunt corelari între calendarul selenar si zilele saptamânii.)
Privitor la al treilea punct, este evident în Scriptura ca sarbatorile evreiesti[2] au fost calculate pornind de la calendarul selenar evreiesc.
Dar extrapolarea care spune: „Daca datele anului trebuie calculate dupa calendarul anual, atunci zilele saptamânii trebuie calculate la fel” este nefondata. Niciun profet nu spune nimic de felul acesta. Istoria nu o confirma. Musulmanii de azi folosesc un calendar selenar, în timp ce cinstesc saptamânal o anumita zi. Argumentul ca un ciclu saptamânal continuu ar fi neconform Bibliei este pur speculativ. Iar acesta este doar modul politicos de a o spune.
Punctul al patrulea, strict vorbind, nu este unul biblic. Dar istoria este imperfecta. Sigur este ca în zilele lui Pavel (cartea Faptele apostolilor) erau evrei în „fiecare cetate” care citeau Tora în Sabat.
Faptele apostolilor 15:21: „Caci înca din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovaduiesc, fiindca este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
Evreii au fost împrastiati de asirieni si babilonieni, cu mult înainte de ridicarea Romei. Ei au fost persoane importante în Persia si în Africa, în tari care nu au fost supuse Romei. Acum sa gândim la rece: nu este nicio posibilitate ca un milion de evrei împrastiati în jurul lumii sa fi putut, simultan, sa fie convinsi sa-si schimbe modul de pazire a Sabatului fara sa ramâna dovezi istorice bogate care sa dovedeasca aceasta schimbare.
Dar chiar mai mult, evanghelia a fost dusa în fiecare colt al lumii cunoscute în timpul primului secol.
Coloseni 1:23: „Negresit, daca ramâneti si mai departe întemeiati si neclintiti în credinta, fara sa va abateti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita oricarei fapturi de sub cer si al carei slujitor am fost facut eu, Pavel.”
Teoria saptamânilor lunare spune ca atunci când apostolii au calatorit în India, Etiopia si Insulele Britanice, oamenii din aceste locuri au început sa pazeasca sabatele lunare. Însa nici unul dintre ei nu a fost sub influenta Romei secolului al III-lea. De aceea, ei au pazit Sabatul zilei a saptea multe secole dupa caderea Romei.
Si nu este nicio posibilitate conform careia crestinii din jurul lumii, pazitori credinciosi ai Sabatului, sa fi putut fi convinsi sa-si schimbe ziua de închinare fara ca acest lucru sa apara înregistrat în cartile de istorie. Schimbarea Sabatului la duminica apare din abundenta în cartile de istorie si dovedeste, prin însasi aceasta aparitie, ca cealalta schimbare nu a avut loc niciodata.
Al cincilea punct este incidental. Daca cineva concluzioneaza în urma unui rationament complicat ca una dintre acele întâmplari trebuie sa fi avut loc într-o astfel de zi a lunii, concluzia sa este îndoielnica. Cititi nota de subsol privitoare la Ioan 9 pentru a întelege printr-un exemplu ce vreau sa spun.
Mai mult, nu vrem sa preschimbam o anumita practica într-o porunca. Vrem porunci directe si clare pentru practica noastra. Si nu exista nicio astfel de porunca pentru teoria sabatului lunar.
Însasi perceptia este gresita dupa cum se poate vedea în apendice, loc în care aceste relatari sunt examinate. Daca trebuie sa admitem dovezi incidentale, trebuie sa observam ca prima zi a lunii nu este privita ca sfânta în urmatoarele pasaje:
Geneza 8:13: Noe a ridicat învelitoarea corabiei, o realizare importanta.
Numeri 1:1: Barbatii lui Israel au fost numarati în prima zi a saptamânii.
Ezra 7:9: Ezra a calatorit în timpul a doua zile ale luni noi.
Al saselea punct din lista scurta a dovezilor în favoarea sabatului lunar se bazeaza pe un singur verset din Ezechiel:
Ezechiel 46:1: „Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: «Poarta curtii dinauntru, dinspre rasarit, va ramâne închisa în cele sase zile de lucru, dar se va deschide în ziua Sabatului si va fi deschisa si în ziua lunii noi.»”
Rationamentul merge în felul urmator: Daca poarta era închisa în cele sase zile de lucru si deschisa în ziua lunii noi, atunci luna noua nu poate face parte din cele sase zile de lucru. Si din moment ce nu face parte din cele sase zile de lucru, nu face parte din saptamâna.
Problema sta în faptul ca versetul este, de fapt, un mod perfect natural de a scrie ca pâna si zilele lunii noi cadeau în diferite zile ale saptamânii. Deductia pe care o fac sustinatorii sabatului lunar este nefondata si exagerata. Ar fi acelasi lucru cu a citi ca „Dumnezeu îl iubeste pe datatorul voios” si a concluziona ca Dumnezeu nu-l iubeste pe datatorul zgârcit.
Biblia este scrisa pe scurt si bine. Nu putem ridica pretentia ca detalii suficiente sa ne fie date pentru a ne împiedica sa facem deductii false.
Mai degraba, ar trebui sa pretindem un „asa zice Domnul” pentru credintele noastre.
Concluzie si încheierea dezbaterii
Niciunul dintre cele sase argumente principale pentru sabatele lunare nu rezista când este cercetat. Pentru mine, aceasta ar trebui sa puna capat discutiei. Lipsa dovezilor pentru o idee care schimba viata este cea mai buna dovada ca ideea este falsa.
Dar sunt câteva lucruri care pun capat discutiei mult mai trainic. Sa le analizam.
1. Lucrurile privitoare la semnul fiarei si sigiliul lui Dumnezeu[3]cer ca problema sa fie usor de rezolvat pe baza Scripturii. Oamenii cu o minte simpla trebuie sa fie în stare sa-si dea viata pentru faptul ca au dreptate. Iar oamenii cu o minte simpla de peste tot din lume au cazut de acord cu adevarul simplu, ceea ce a aratat credinciosia dispozitiei lor de a înfrunta opozitia. Dar teoria sabatului lunar este una care nu poate fi regasita într-o porunca sau afirmatie simpla. Este o teorie complexa si acesta este un semn în sine ca ceva nu e în regula cu ea.
2. Prima saptamâna a început în Geneza 1 înainte ca luna sa înceapa sa straluceasca. Aceasta dovedeste faptul ca saptamâna a fost dintotdeauna independenta de ciclul selenar.
3. Sintagma „sapte saptamâni” trebuie sa însemne 49 de zile, conform calendarelor standard. Însa potrivit unui calendar selenar-solar ea ar fi 51-52 de zile. Leviticul 23 si Daniel 9 arata clar ca „sapte saptamâni” înseamna 49 de zile. Aceasta nu este în acord cu ideea sabatului lunar.
4. Momentul profetiei de 1260 de ani (538 î. Hr. la 1798 d. Hr.) este mult prea târziu pentru a schimba natura saptamânii[4]. Când papalitatea a fost instaurata drept conducator civil în Imperiul Roman, a început un asalt atestat de istorie împotriva pazirii Sabatului. Acel asalt a schimbat în final felul în care bisericile de la India la Etiopia si Irlanda s-au raportat la Sabat. Evreii din timpul aceleiasi perioade s-au oprit din a mai tine Sabatul în toate statele subordonate papalitatii.
Concluzie
Saptamâna a fost facuta înainte de crearea elementelor care masoara timpul, soarele si luna. Sabatul, la fel ca si casatoria, ajunge la noi din Gradina Edenului. El a avut mereu oameni care l-au tinut cu credinciosie. Când lumina a cazut asupra legii lui Dumnezeu din Apocalipsa 11 care trebuie împlinita, adevarul despre Sabat a fost descoperit multora din poporul lui Dumnezeu din jurul planetei.
Confuzia pe care ideile Sabatului lunar au creat-o nu este una rationala. Argumentele privitoare la „trei zile la rând” si „toate Sabatele în Scriptura sunt pe data de 15, 22 etc.” sunt doar mari neîntelegeri si speculatii.
Darurile date pentru a proteja biserica de astfel de curente au fost dispretuite. Si un „asa zice Domnul” pentru pazirea sabatului lunar trebuie cerut. El însa nu poate fi adus.
O organizatie a oferit o rasplata substantiala pentru o combatere biblica a doctrinei sabatului lunar. Alaturi s-a oferit un citat al lui Luther: „Prin mila lui Dumnezeu, va conjur (...) sa-mi dovediti din scrierile profetilor si ale apostolilor ca m-am înselat. De îndata ce voi fi convins de aceasta, îmi voi retracta fiecare eroare.”
Aceasta este o pozitie nobila, una rara. Fie ca ea sa fie pozitia sincera a celor care au fost purtati în mod eronat de pseudo-istoria sustinatorilor sabatului lunar.
Apendice - Comentarii asupra pasajelor folosite ca dovada pentru prezenta Sabatelor lunare în istorie
Daca cineva ar veni la mine si ar sustine ca sotia mea este vinovata de adulter, nu as fi înclinat sa-l cred. Sa presupunem ca acuzatorul ar spune ceva de genul: „Am zece dovezi
diferite ca ea este vinovata de aceasta fapta!” Ei bine, atunci as vrea sa le aud. Imaginati-va ca ar începe:
-Mai întâi, am vazut-o pe sotia ta stând lânga David Young într-o poza. Apoi, am auzit o filmare cu sotia ta, spunând :„Te iubesc, Bubu!” cuiva de la etaj. În al treilea rând, am vazut un mesaj text adresat unuia pe nume Zachary Harvey în care spune ca îl iubeste! În al patrulea rând, în ?ura ta se afla un pat ?i ni?te perne.
L-as opri. I-as spune ca nu e nevoie sa aud mai mult. Daca primele si cele mai bune argumente ale lui sunt lipsite de valoare, atunci întreaga lui pledoarie este neconvingatoare. Vedeti, David Young este fratele sotiei mele, Zachery este nepotul ei, Bubu este câinele ei Yorkie Chihuahua si avem un pat pentru nepotii nostri adolescenti în sura.
Încerc sa ilustrez o idee. Faptul ca cineva are o lista lunga de argumente nu este o dovada ca ele sunt si corecte. Poate fi doar o dovada ca el este foarte pornit sa convinga. Iar daca primele dintre aceste argumente sunt slabe, atunci nu este nevoie sa ne mai îngrijoram legat de concluzia lor.
Cu toate acestea, de dragul de a fi precauti, vom da urmatoarele comentarii asupra unor argumente fortate în favoarea învataturii false a sabatului lunar.
Unele studii spun ca Exodul 12 este un exemplu al Sabatului saptamânal de pe data de 15. Argumentul spune astfel: „Prima zi a Sarbatorii Azimilor era într-o zi de 15, care era Sabat (a se vedea Leviticul 23:4-16). Aceasta face ca Sabatele din prima luna (Abib) sa cada pe datele de 8, 15, 22 si 29.”
Dar priviti la pasajul citat, Leviticul 23:4-16. În special observati versetele 7-8. Nu doar ca nu spune ca prima zi este Sabat, ci chiar arata ca ziua a saptea este ziua sarbatoririi Sabatului:
„În ziua întâi, sa aveti o adunare sfânta: atunci sa nu faceti nicio lucrare de sluga. Sapte zile sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a saptea sa fie o adunare sfânta: atunci sa nu faceti nicio lucrare de sluga.”
Ce dovedesc versetele 7 si 8 este ca nu toate adunarile ceremoniale sfinte care implica odihna pot fi corelate cu Sabatele saptamânale. Deci faptul ca erau adunari sfinte în sapte zile deosebite din luna a saptea (pe datele de 15 si 22) îsi pierde din semnificatie în lumina faptului ca adunarile sfinte erau doar sase zile deosebite din prima luna.
Unele studii arata ca Exodul 19 este un exemplu de luna în care Sabatele se potrivesc perfect cu calendarul selenar. Argumentul spune cam asa: „Israel a iesit din Egipt în noaptea zilei de 15 a lunii Abib. Trei luni mai târziu, în exact aceeasi zi, pe 15, ei s-au odihnit în fata muntelui (a se vedea Deuteronomul 16:1; Numeri 33:3; Exodul 19:1-2).”
Dar când citim pasajul, descoperim ca datele de 15 si 16 erau zile de cura?ire si pregatire pentru întâlnirea cu Dumnezeul cel sfânt de pe 17. Daca una dintre aceste trei date din naratiune trebuie aleasa pentru a fi considerata Sabat, cel mai bine s-ar potrivi ziua de 17.
„Si Domnul a zis lui Moise: «Iata, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca sa auda poporul când îti voi vorbi si sa aiba totdeauna încredere în tine.» Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Si Domnul a zis lui Moise: «Du-te la popor, sfinteste-i azi si mâine si pune-i sa-si spele hainele. Sa fie gata pentru a treia zi, caci a treia zi Domnul Se va pogorî în fata întregului popor, pe Muntele Sinai»” (Exodul 19:9-11).
Însa în realitate, nu se dau informatii suficiente pentru a spune ca oricare dintre aceste zile era Sabat. Argumentul, citat mai sus, l-ar putea face pe cititor sa creada ca Biblia asociaza ziua de 15 cu „odihna”, dar pasajul pare sa o asocieze mai degraba cu „camparea”. Ca zile de pregatiri, zilele de 15 si 16 nu seamana cu zilele de Sabat.
Cel putin un studiu face referire la Leviticul 23:15-16 ca dovada pentru sabatele lunare. Iata argumentul: „Leviticul 23:15-16 ne spune ca Ziua Cincizecimii are loc întotdeauna în prima zi a saptamânii si în a noua zi a lunii a treia”.
Daca ar fi fost adevarat ca ziua a noua a lunii era întotdeauna „prima zi” a saptamânii, atunci ar fi un argument foarte puternic pentru pazirea sabatului lunar.
Dar daca veti citi Leviticul 23:15-16 în context, si chiar întreaga Biblie, nu veti regasi nicaieri ideea enuntata în acest argument. Nu este niciun pasaj care sa spuna ca Ziua Cincizecimii cade în ziua a noua a lunii a treia. Iata pasajul:
„De a doua zi dupa Sabat, din ziua când veti aduce snopul ca sa fie leganat într-o parte si într-alta, sa numarati sapte saptamâni întregi. Sa numarati cincizeci de zile, pâna în ziua care vine dupa al saptelea Sabat, si atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mâncare.”
Acum priviti cu atentie aceste doua versete. Sapte Sabate plus o zi înseamna „cincizeci de zile”. Aceasta înseamna sapte saptamâni complete (din prima zi pâna la Sabat) plus înca o prima zi. Aceasta înseamna exact 50 de zile cu un ciclu continuu a câte sapte. Dar inserati aici doua luni noi si aveti deodata 52 de zile. De fapt, Leviticul 23:15-16 este o dovada clara împotriva ideii de Sabat lunar.
Un studiu descopera o dovada a prezentei sabatului lunar în faptul ca mana a încetat sa mai cada în ziua 16 a primei luni. Dar pasajul respectiv, Iosua 5:10-12, nu spune ca pe 15 ar fi fost Sabat. (Într-adevar, daca 15 ar fi fost Sabat, atunci ultima zi de cadere a manei ar fi trebuit sa fie 14, si nu 15.)
Acelasi studiu descopera o dovada a datei de 8 ca fiind Sabat din Exodul 40:2,17. Argumentul suna cam asa: „Aron si fiii sai au fost sfintiti timp de sapte zile începând cu ziua lunii noi (a se vedea Exodul 40:2,17). În ziua a opta (care era si data de 8 a lunii), a avut loc o adunare a congregatiei. În timpul celor sapte zile precedente, ei nu trebuiau sa paraseasca tabernacolul.”
Asa ca dovada unui Sabat este regasita în „adunarea congregatiei” din ziua a opta.
Dar ce arata cu adevarat Exodul 40:2,17? Arata ca prima zi a saptamânii a fost ziua în care templul a fost construit. Restul capitolului arata volumul imens de munca fizica pe care Moise l-a depus pentru ridicarea templului.
„În ziua întâi a lunii întâi, sa întinzi locasul cortului întâlnirii. (...) În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea, cortul era asezat.”
Preotii s-au sfintit timp de o saptamâna. Daca ar trebui sa fixam un Sabat al zilei a saptea în naratiune, cel mai bun loc ar fi ziua a saptea a timpului în care ei au stat în Templu. Dar si aceasta ar fi o încercare fortata. Adevarul este ca relatarea (Leviticul 8-9) nu da nicio informatie despre când a cazut Sabatul zilei a saptea.
Ziua de 22 a lunii a saptea a fost întotdeauna o zi de adunare sfânta, ultima zi din Sarbatoarea Corturilor. Asa ca faptul ca Solomon a pazit-o ca atare în 2 Cronici 7:8-10 nu aduce nicio lumina suplimentara asupra întrebarii daca adunarea sfânta coincidea si cu Sabatul zilei a saptea.
Unii gasesc dovezi în Estera 9 pentru un Sabat în ziua de 15 a lunii a douasprezecea. Dar pasajul arata ca atât ziua de 14, cât si cea de 15 erau pazite ca zile speciale, iar pasajul nu da nicio informatie din care sa concluzionam ca ziua de 14 sau 15 era Sabatul zilei a saptea.
Istoria lui Ezechia prezinta saisprezece zile de curatire a curtii si a templului. În ziua a opta ei au început cu templul si au terminat în ziua a saisprezecea. Dar acolo nu este nicio dovada privitoare la localizarea Sabatului zilei a saptea. Într-adevar, este cât se poate de evident ca daca o zi a fost pazita ca sfânta, ea nu putea fi ziua a opta.
Vindecarea orbului în Sabat din Ioan 9 se crede ca este o dovada pentru un Sabat în ziua de 22 a lunii a saptea. Argumentul spune cam asa: „Hristos a participat la Sarbatoarea Corturilor (Ioan 7:10). În ultima zi a sarbatorii, care este a douazeci si una zi a lunii a saptea, Hristos a stat în picioare si a vorbit (Ioan 7:37). Hristos a petrecut acea noapte pe Muntele Maslinilor (Ioan 8:1). A doua zi, care este a douazeci si doua a lunii, Hristos S-a întors la templu (Ioan 8:2). La templu, Hristos a vindecat un orb (Ioan 9:6). Vindecarea orbului a cauzat o mare mânie pentru ca acea zi era Sabatul zilei a saptea (Ioan 9:14). Aceasta asaza din nou Sabatul saptamânal, al zilei a saptea, în zilele de 8, 15, 22 si 29 ale lunii.”
Ioan 8:1 vorbeste, foarte probabil, despre ziua a douazeci ?i una a lunii a saptea. Garantat. Dar ca aceea este aceeasi zi cu cea din Ioan 9:14 este cât se poate de fortat. În timp ce Isus a mers în templu în 8:2, El trecea pe lânga orb în 9:1, cincizeci si noua de versete mai jos. În capitolul 11:55 suntem deja la Paste. Nu este niciun mod rational prin care putem sti cât timp a trecut între 8:2 si 9:1. Chiar daca Ioan 9:6 spune ca barbatul a fost vindecat în templu, nu ar fi nicio dovada ca era aceeasi zi, pentru ca:
Ioan 18:20: „Isus i-a raspuns: «Eu am vorbit lumii pe fata; totdeauna am învatat pe norod în sinagoga si în templu, unde se aduna toti iudeii, si n-am spus nimic în ascuns.»” Adevarul este ca nu avem niciun mod prin care sa cunoastem data din Ioan 9, chiar daca stim data din Ioan 8:1-2. Iar Ioan 9:6 nu spune ca orbul ar fi fost în templu.
Calatoria lui Pavel din Faptele apostolilor 20 este pretinsa dovada pentru calcularea lunara a Sabatului. Rationamentul e acesta: „Ziua a saptea a opririi lor în Troa era a doua zi a lunii, la care Pavel face referire ca prima zi a saptamânii.” Astfel, daca prima zi a saptamânii este a doua zi a lunii selenare, atunci luna (calendaristica) se potriveste cu calendarul selenar.
Problema este ca matematica nu sustine aceasta parere. Daca numeri zilele în mod inclusiv (asa cum evreii au facut mereu), atunci ei erau în Filipi în ziua a douazeci si una a lunii. O citire simpla a pasajului face sa para ca ei au calatorit în data de 22 (ceea ce ar fi un argument împotriva sabatului lunar).
Si sunt înca multe necunoscute în poveste. „Dupa zilele” ar putea însemna „imediat dupa” sau „la ceva timp dupa”. Daca as spune „Dupa ce am fost acasa la mama pentru Ziua Recunostintei, am petrecut urmatoarele câteva saptamâni acasa”, nu as spune clar când m-am întors acasa: joi dupa-masa, vineri dimineata sau duminica la prânz. Pur si simplu nu ar fi clar.
Dar când proiectez evenimentele asa cum cel mai probabil au avut loc într-un calendar selenar, descopar ca „ziua dintâi a saptamânii” a fost în ziua a treia a calendarului selenar, cel mai devreme.
- Eugene Prewitt
_______________
[1] Daca auzi pentru prima data teoria sabatului lunar, este o lista scurta de cuvinte pe care trebuie sa le înveti pentru a întelege ce studiezi. O „luna selenara” se refera la perioada dintre o zi a lunii noi si o alta zi a lunii noi. O „luna gregoriana” înseamna ianuarie sau februarie etc. Luna gregoriana si calendarul gregorian sunt numite dupa Papa Grigore care a decretat specificul lor. Un „Sabat în stil gregorian” este cel din ziua a saptea din calendarul tau de pe perete, sâmbata. Un sabat lunar ar fi cel care cade în zilele de 7, 14, 21 si 28 de dupa o zi a lunii noi, în fiecare luna.
[2] Multi sabatarieni lunari sunt de asemenea si pazitori ai zilelor de sarbatoare din vechime. În timp ce nu este nimic gresit în a pazi zilele sfinte ale evreilor, este important de observat cum le introduce Ioan cititorilor sai. El scrie despre „Pastele, praznicul iudeilor” si despre „praznicul iudeilor, Praznicul zis al Corturilor” în Ioan 6:4 si 7:2. A se vedea si Ioan 2:13 si 11:55.
[3] Daca înca nu ai avut ocazia de a studia materialele oferite de „Amazing Facts” despre Apocalipsa 13-16, acest argument ar putea sa nu fie usor de înteles. Dar în Apocalipsa 12:17 si 14:12, poporul lui Dumnezeu este prezentat ca pazitor al poruncilor. Lumea este pusa la încercare asupra acestui subiect. Dar Dumnezeu nu ar pune niciodata lumea la încercare asupra unui lucru pe care oamenii simpli sa nu-l poata întelege.
[4] Daca nu esti familiar cu profetia interesanta din Daniel 7:25, urmareste seria „Amazing Facts’ Storacles of Bible Prophecy”. Acolo vei descoperi dovezi ale puterii romane, care a cautat sa schimbe legea lui Dumnezeu în timpul Evului mediu întunecat. Acea profetie a fost împlinita. Si împlinirea ei arata valoarea Sabatului.
1 În timpul calatoriei de Paste. Ziua specifica nu este mentionata.
2 Unii sustinatori ai sabatului lunar mentioneaza Ioan 9 ca exemplu de Sabat din ziua a cincisprezecea a lunii. Aceasta se bazeaza pe Sarbatoarea Corturilor din Ioan 7. Argumentul spune ca în dimineata de dupa sarbatoare, Isus a mers la templu si a gasit un orb. Ioan 8:1 este, cel mai probabil, ziua a douazeci si doua a lunii a saptea. Garantat. Dar ca aceea este aceeasi zi cu cea din Ioan 9:14 este cât se poate de fortat. În timp ce Isus a mers în templu în 8:2, El trecea pe lânga orb în 9:1, cincizeci si noua de versete mai jos. În capitolul 11:55 suntem deja la Paste. Versetele care sa marcheze sfârsitul zilei nu apar foarte des în evanghelii.