Daca nu am fi obligati sa facem ceea ce legea ne cere în mod literal, atunci am putea ucide, fura sau comite adulter în mod literal? Acesta nu poate fi întelesul aluziilor dese ale lui Pavel la lege si la spirit. Forma si spiritul legii se sustin una pe alta. Nu putem încalca legea în mod literal fara a o încalca si în mod spiritual.
Religia iudeilor din vremea lui Hristos si din vremea apostolilor devenise formala si egoista. Ei faceau fapte bune pentru a fi vazuti de oameni, nu pentru ca-i iubeau pe Dumnezeu si pe semeni. Ei condamnau violarea fatisa a legii, în timp ce faceau rele mai mari. Ei pazeau cu strictete anumite forme raspândite de ascultare fata de litera legii, cum ar fi circumcizia, dar Pavel scrie ca ei de fapt calcau legea (Romani 2:27-29).
Prin traditiile lor, ei erau foarte stricti în a face din Sabat o zi de odihna pentru animale, dar neglijau sa o petreaca în lucrarea nobila a Creatorului – adica sa fie o binecuvântare pentru semenii lor. Ei porunceau oamenilor sa nu fure, dar nu se gândeau de doua ori când era vorba sa însele în tranzactiile comerciale cu neamurile, târând Numele lui Dumnezeu în noroi în tot acest timp.
Similar, astazi sunt unii oameni foarte stricti în a pazi anumite forme raspândite ale religiei, în timp ce calca poruncile lui Dumnezeu. Multi nu ar fura niciodata masina vecinului lor si sunt foarte severi când aplica litera legii hotilor. Însa aceiasi oameni fac mult mai mult rau profitând de vecinul lor într-o tranzactie comerciala. Ei nu împlinesc „Legea împarateasca, potrivit Scripturii: «Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti»” (Iacov 2:8), pentru ca ei „pazesc” legea din motive egoiste – ca sa evite sa-si piarda buna reputatie sau de frica condamnarii penale.
Pazirea sincera a Sabatului vindeca de aceasta religie egoista. Ea ne ajuta sa pazim spiritul legii, pentru ca nu este posibil sa pazesti sincer Sabatul doar pentru ca este la moda sau pentru a demonstra ceva sau pentru a obtine avantaje egoiste asupra altora. Singurul mod de a pazi sincer Sabatul este din dragoste lipsita de egoism si din respect pentru puterea creatoare si rascumparatoare a lui Dumnezeu.
Ni se cere sa pazim spiritul legii, si nu litera ei? Sa luam ca exemplu o propozitie pe care o putem gasi într-un abecedar: „Ioana a lovit mingea cu toata puterea”. „Cu toata puterea” descrie felul în care Ioana a lovit mingea. Ar fi putut lovi mingea cu toata puterea fara sa loveasca mingea? Spiritul legii ne spune felul în care sa pazim legea. Putem pazi spiritul legii fara a pazi litera ei?