Marea majoritate a crestinilor a fost învatata ca din moment ce „legea este duhovniceasca” si noi suntem firesti, niciun om nu va fi vreodata în stare sa îndeplineasca în viata sa cerintele legii desavârsite. Dar este adevarat lucrul acesta?
Ne-a dat Dumnezeu o lege care sa fie o tinta mareata, idealista, dar imposibil de atins, pe care sufletele convertite sa se straduiasca sa o atinga, dar la care nu se pot astepta în mod rezonabil sa ajunga? Exista vreo rezerva ascunsa sau vreun înteles secret în multele porunci de a asculta de legea pe care Dumnezeu a scris-o pe piatra? Sau Dumnezeu a înten?ionat sa spuna ceea ce a spus?
Multi oameni învata ca doar Hristos ar fi putut asculta de acea lege, iar aceasta doar pentru ca El avea puteri speciale, care nu au mai fost disponibile pentru nimeni altcineva. Cu siguranta, este adevarat ca Isus este singurul Om care a trait fara sa savârseasca nici macar un singur act de neascultare. Motivul pentru care a trait acea viata desavârsita, biruitoare, este aratat în Romani 8:3-4 (vezi mai jos ?i traducerea KJV): „Caci – lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca (carnea în traducrea King James, n.tr.) o facea fara putere – Dumnezeu a osândit pacatul în firea pamânteasca (carne, King James, n.tr.), trimitând, din pricina pacatului, pe Însusi Fiul Sau într-o fire (carne, King James, n.tr.) asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti (carnii, KJV. n.tr.), ci dupa îndemnurile Duhului.”
Fiindca ce nu putea face legea, întrucât era slaba prin carne, Dumnezeu, trimi?ând pe propriul sau Fiu în asemanarea carnii pacatoase ?i pentru pacat, a condamnat pacatul în carne; pentru ca neprihanirea legii sa fie împlinita în noi, care umblam nu conform carnii, ci conform Duhului. – Romani 8:3-4, KJV
Nu scapati din atentie ideea ca Isus a venit sa condamne pacatul prin viata Sa desavârsita în carne pentru ca „neprihanirea legii sa fie împlinita în noii”.
Ce este acea neprihanire? Cuvântul grecesc folosit aici, „dikaima”, înseamna literal „cerinta dreapta” a legii. Aceasta înseamna ca Hristos a câstigat biruinta Sa desavârsita pentru a face disponibila pentru noi aceeasi biruinta. Aducând înfrângere diavolului, aratând ca legea poate fi ascultata chiar în carne, Hristos Se ofera sa vina în inimile noastre si sa împartaseasca cu noi biruinta Sa. Doar prin puterea Sa care locuieste în noi pot fi îndeplinite cerintele legii. Pavel a spus: „Pot totul în Hristos, care ma întareste” (Filipeni 4:13).
Niciun singur suflet nu poate pazi una dintre cele zece porunci doar în puterea sa omeneasca slaba, dar toate poruncile pot fi pazite prin puterea lui Isus. El ne atribuie neprihanirea Sa pentru a ne curata si ne împartaseste neprihanirea Sa pentru a trai biruitori. Hristos a venit într-un trup de carne ca al nostru si a depins total de Tatal în viata Sa, pentru a demonstra biruinta deplina care este posibila pentru fiecare suflet care, în mod asemanator, recurge la harul Tatalui.