Desi evreilor li s-a încredintat memorialul creatiunii lui Dumnezeu, Sabatul nu a fost facut doar pentru evrei, ci pentru toata omenirea. Aproape toti teologii, chiar ?i cei care pazesc duminica, sunt de acord ca Biblia spune aceasta clar.
„Sabatul a fost instituit la început fara nicio legatura speciala cu evreii, ci ca o institutie pentru întreaga omenire, ca o comemorare a odihnei lui Dumnezeu dupa cele sase zile ale creatiunii. El a fost dat pentru toti urmasii lui Adam.” – „Adult Quarterly” („Publicatia trimestriala pentru adulti”), seria Southern Baptist Convetion, 15 august 1937.
Daca primul Sabat care trebuia pazit de o fiinta umana nu ar fi fost decât cel chiar de dinainte de Sinai (Exodul 16) si daca Sabatul ar fi fost o simpla institutie evreiasca, asa cum sustin unii oameni, atunci de ce a spus Isus ca Sabatul a fost „facut pentru om” (Marcu 2:27)? Si daca nimeni nu ar fi pazit Sabatul, atunci cum au pastrat generatii dupa generatii de oameni sirul ciclului saptamânal în toti acei ani? Cartea Geneza arata clar ca patriarhii foloseau saptamâna de sapte zile pentru a numara timpul (Geneza 2:1-3; 7:4,10; 8:10,12; 29:27-28; 31:23; 50:10).
Te-ai putea întreba de asemenea cum s-a pastrat povestea creatiunii generatie dupa generatie, poveste care da o importanta deosebita zilei a saptea, daca nimeni nu a tinut niciodata Sabatul în timpul celor 2.500 de ani dintre creatiune si Sinai. Însasi povestea creatiunii da marturie ca Sabatul este pentru toti oamenii.
Mai mult, ziua a saptea are o însemnatate speciala în multe culturi antice, în afara de iudaism. Sa luam, de exemplu, pe vechii babilonieni si greci:
„Odihna de Sabat era o institutie babiloniana, la fel cum era una evreiasca. (...) Sabatul era de asemenea cunoscut, între toate sarbatorile akkadiene, drept «dies nefastus», o zi în care anumite lucrari erau interzise, iar lista sarbatorilor si a zilelor de post babiloniene ne spune ca în zilele a saptea, a paisprezecea, a nouasprezecea, a douazeci si una si a douazeci si opta a fiecarei luni, trebuia respectata odihna de Sabat.” - A. H. Sayce, „The Higher Criticism and the Monuments” („Critica înalta si monumentele”), 1985, p. 74
„Dar ziua a saptea este recunoscuta ca sacra, nu doar de evrei, ci si de greci.” - Clement din Alexandria
Desi Scripturile prezinta clar Sabatul drept un memorial al odihnei lui Dumnezeu dupa creatiune (Geneza 2:1-3; Exodul 20:11; Evrei 4:4), si primele ore ale primei zile drept momentul în care Hristos a înviat din morti (Matei 28:1-6), nicaieri nu este prezentata închinarea în ziua duminicii drept o comemorare a învierii (sau un înlocuitor pentru pazirea Sabatului). În schimb, Scripturile prezinta euharistia (serviciul comuniunii) drept o comemorare a „mortii Domnului” si botezul credinciosului drept un simbol al mortii si învierii Domnului.
„Pentru ca, ori de câte ori mâncati din pâinea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului pâna va veni El” (1 Corinteni 11:26).
„Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a înviat din morti prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. În adevar, daca ne-am facut una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o înviere asemanatoare cu a Lui” (Romani 6:4-5).
Adaptat dupa Kevin Morgan, „Sabbath Rest” („Odihna de Sabat”), pp. 80-82.