În 1 Corinteni 16:1-3, apostolul Pavel scrie:
„Cât priveste strângerea de ajutoare pentru sfinti, sa faceti si voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a saptamânii, fiecare din voi sa puna deoparte, acasa, ce va putea, dupa câstigul lui, ca sa nu se strânga ajutoarele când voi veni eu. Si când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veti socoti vrednici, ca sa duca darurile voastre la Ierusalim.”
În acest pasaj, apostolul avea un apel special pentru bisericile din Asia Mica. Perioadele de foamete nu erau neobisnuite în zona Orientului Mijlociu (a se vedea Faptele apostolilor 11:28-30), iar în vremea aceea multi crestini din Ierusalim sufereau puternic. Pavel a cerut bisericii din Corint sa „puna deoparte” pâna va putea trimite ajutoare care sa transporte colecta catre Ierusalim. În textul original grecesc, expresia „a pune deoparte” avea sensul de a pune ceva deoparte acasa. Pâna si cei care sustin închinarea duminica sunt de acord cu aceasta interpretare.
Asadar, nicio întâlnire religioasa nu avea loc în prima zi a saptamânii si niciun cos de colecta nu trecea printre rânduri la biserica, în ziua de duminica. În loc de aceasta, ei trebuiau sa adune si sa depoziteze donatiile lor acasa, în acea zi.
Daca nicio întâlnire religioasa nu avea loc duminica, de ce a dat Pavel sfatul expres ca aceasta lucrare sa fie facuta duminica? E simplu, epistola urma sa fie împartasita bisericii în Sabat, când toti urmau sa fie adunati pentru închinare, iar prima ocazie în care ei puteau face aceasta lucrare de punere deoparte ar fi fost urmatoarea zi – prima zi a saptamânii.
„Acum, ma duc la Ierusalim sa duc niste ajutoare sfintilor. Caci cei din Macedonia si Ahaia au avut bunatatea sa faca o strângere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii care sunt în Ierusalim. Negresit, au avut bunatatea, dar era si o datorie fata de ei, pentru ca, daca neamurile au avut parte de binecuvântarile lor duhovnicesti, este de datoria lor sa-i ajute si ele cu bunurile lor pamântesti. Dupa ce-mi voi împlini dar însarcinarea aceasta si le voi încredinta aceste daruri, voi pleca în Spania si voi trece pe la voi" (Romani 15:25-28).
Aici apostolul atinge un punct sensibil în apelul sau elocvent. Crestinii romani datorau recunostinta bisericii din Ierusalim, care trimisese învatatori pentru a-i evangheliza. Pavel i-a îndemnat sa returneze daruri materiale în semn de multumire pentru adevarurile spirituale primite. El a descris-o ca încredintare a „acestor daruri” (n. tr., în versiunea engleza KJ: „aceste roade”). Cuvântul grecesc folosit aici este „karpos”, un termen universal folosit pentru rodul literal. El ar putea avea si sensul de „rod al muncii cuiva”.
Asadar, în aceste versete, referirea la ziua duminicii nu ne indica vreo schimbare a obiceiurilor religioase.