Multi oameni, crestini sau necrestini, se refera la Sabatul zilei a saptea – singurul Sabat biblic – drept „Sabatul evreiesc”. Dar este aceasta o eticheta corecta?
Stim ca evreii devotati au tinut ziua a saptea a saptamânii ca Sabat multe secole la rând. Dar mai este ceva ce ne scapa? A fost intentia lui Dumnezeu ca Sabatul sa fie tinut doar de evrei?
Pentru a gasi raspunsul, trebuie sa ne întoarcem în timp, cu mult înainte de existenta natiunii evreiesti. De fapt, trebuie sa ne întoarcem chiar pâna la începutul vietii pe pamânt. Sa citim cu atentie Geneza 2:1-3:
„Astfel au fost sfârsite cerurile si pamântul si toata ostirea lor. În ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfârsit lucrarea pe care o facuse si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o.”
Biblia ne spune ca imediat dupa ce Dumnezeu a încheiat crearea vietii pe pamânt, El S-a oprit din lucrarea Sa, S-a odihnit si a binecuvântat si sfintit ziua a saptea. Este destul de evident ce înseamna ca a „binecuvântat-o”, dar ce înseamna ca a „sfintit-o”? Ce a facut Dumnezeu celei de-a saptea zi încât a devenit diferita de toate celelalte sase zile ale saptamânii?
În acest context, „a sfinti” înseamna a declara ca este sfânt, a pune deoparte pentru un scop divin, a face sa fie sacru. Dumnezeu ne-a dat un exemplu când S-a odihnit în a saptea zi. Sabatul trebuia sa fie de atunci înainte o zi sacra de odihna si comuniune speciala cu Creatorul. Din cauza timpului în care a fost stabilit – la sfârsitul saptamânii creatiunii – este evident ca Sabatul a fost lasat pentru întreaga omenire de-a lungul tuturor veacurilor.
De fapt, Isus a confirmat lucrul acesta când a spus: „Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat.” (Marcu 2:27).
Mai târziu, când cele zece porunci au fost date natiunii evreiesti, Dumnezeu a mentionat expres, în porunca a patra: „Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti” (Exodul 20:8, subliniere adaugata). De ce ar spune Dumnezeu sa-si „aduca aminte” daca nu ar fi fost ceva ce ei au uitat? Acesti evrei care tocmai au fost eliberati din robia egipteana uitasera, cât timp fusesera robi, de Sabatul instituit de la începuturi de Domnul.
De fapt, omenirea a stiut de legile lui Dumnezeu cu mult înainte de darea lor pe Sinai. De exemplu, Iosif a refuzat sa cedeze în fata sotiei lui Potifar, spunând: „Cum as putea sa fac eu un rau atât de mare si sa pacatuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Iosif stia ca Dumnezeu interzisese adulterul cu mult înainte de darea celor zece porunci.
Finalmente, Sabatul va fi tinut pe noul pamânt. Isaia 66:22-23 spune: „Caci dupa cum cerurile cele noi si pamântul cel nou pe care le voi face vor dainui înaintea Mea – zice Domnul – (...) în fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se închine înaintea Mea.”
Sabatul este un dar special din partea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire. El este instituit ca o binecuvântare vesnica pentru cei creati dupa chipul Sau.