Iata textul din Vechiul Testament care naste aceasta întrebare des pusa: „Dar ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul tau, nici magarul tau, nici vreunul din dobitoacele tale, nici strainul care este în locurile tale, pentru ca si robul si roaba ta sa se odihneasca întocmai ca tine. Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob în tara Egiptului, si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mâna tare si cu brat întins, de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa tii ziua de odihna” (Deuteronomul 5:14-15).
Cheia întelegerii acestui pasaj care se refera la pazirea Sabatului se regaseste în cuvântul „rob”.
Dumnezeu a spus: „Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob în tara Egiptului”, iar în propozitia anterioara, El a vrut ca ei sa se asigure ca „si robul si roaba ta sa se odihneasca întocmai ca tine”. Cu alte cuvinte, experienta lor ca robi în Egipt trebuia sa le reaminteasca sa se poarte drept cu robii lor, oferindu-le odihna de Sabat.
Nu era un lucru neobisnuit ca Dumnezeu sa faca referire mereu la eliberarea din Egipt ca un îndemn de a asculta alte porunci. „Daca un strain vine sa locuiasca împreuna cu voi în tara voastra, sa nu-l asupriti (...) caci si voi ati fost straini în tara Egiptului” (Leviticul 19:33-34). În Deuteronomul 24:17-18, Dumnezeu a spus: „Sa nu te atingi de dreptul strainului si al orfanului si sa nu iei zalog haina vaduvei. Sa-ti aduci aminte ca ai fost rob în Egipt si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat de acolo, de aceea îti dau aceste porunci, ca sa le împlinesti”.
Cu toate acestea, nici porunca de a fi drepti, nici cea de a pazi Sabatul nu au fost date doar pentru a comemora exodul. De fapt, Dumnezeu le spunea ca bunatatea Sa manifestata în eliberarea lor din robie constituie un puternic motiv suplimentar ca ei sa se poarte frumos cu robii lor si sa îi trateze în mod corect pe straini si pe vaduve. În acelasi fel, Dumnezeu le-a vorbit în Leviticul 11:45: „Caci Eu sunt Domnul, care v-am scos din tara Egiptului ca sa fiu Dumnezeul vostru si sa fiti sfinti”. Cu siguranta, nimeni nu ar învata ca sfintenia nu a existat înainte de exod sau ca ar fi fost ulterior limitata doar la evrei, pentru a comemora eliberarea lor.
Dumnezeu a vrut ca israelitii sa trateze robii si pe ceilalti oameni cu dreptate. Cerinta de a pazi Sabatul asigura odihna pentru robii lor si le amintea de trecutul lor ca robi. Dumnezeu a vrut de asemenea ca ei sa pazeasca Sabatul ca o comemorare a rascumpararii lor din sclavia Egiptului. Rascumpararea lor din Egipt reprezinta rascumpararea noastra din sclavia pacatului, un motiv plin de însemnatate pentru care noi sa pazim de asemenea Sabatul. Dar Biblia arata clar ca Sabatul este mai mult decât o comemorare a rascumpararii fizice si spirituale. Istoria Genezei despre facerea Sabatului (Geneza 2:1-3) si formularea poruncii a patra de catre Dumnezeu (Exodul 20:11) descopera Sabatul ca memorial al creatiunii. Un memorial al creatiunii este pentru toti oamenii care traiesc datorita acelei creatiuni.
Cu adevarat, Sabatul este mai mult decât o comemorare a eliberarii din Egipt!