A fost schimbat Sabatul de la a saptea zi a saptamânii la prima? Da si nu. Prima data sa ne ocupam de „nu”.
Dumnezeu „în care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” (Iacov 1:17) nu Se schimba (Maleahi 3:6). Israelitii au primit doua legi de la Moise: legea lui Moise, a slujbelor si ceremoniilor, si legea lui Dumnezeu, încorporata în Cele Zece Porunci, care este o expresie a caracterului lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu Se schimba, nici legea Sa nu se schimba. „Nu-Mi voi calca legamântul si nu voi schimba ce a iesit de pe buzele mele.” (Psalmii 89:34). „Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste în veci si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut.” (Eclesiastul 3:14). „Lucrarile mâinilor Lui sunt credinciosie si dreptate; toate poruncile Lui sunt adevarate, întarite pentru vesnicie, facute cu credinciosie si neprihanire.” (Psalmii 111:7-8).
Dumnezeu a dat legea Sa israelitilor pe muntele Sinai. În mijlocul tunetelor si al fulgerelor, un nor gros a acoperit muntele si trâmbita a sunat. Fumul se înalta ca fumul unui cuptor si tot muntele se cutremura pe masura ce trâmbita suna tot mai tare. Moise i-a condus pe israeliti în afara taberei ca sa se întâlneasca cu Dumnezeu si toti tremurau. Atunci Dumnezeu a vorbit (Exodul 19:16-19, 20:1). Daca ar fi sa se schimbe aceasta lege ne-am astepta pe buna dreptate ca Dumnezeu însusi sa anunte schimbarea si sa motiveze aceasta modificare, într-o ceremonie de acelasi fel. Însa în Scriptura nimic nu ne sugereaza o astfel de înstiintare.
Cum ramâne cu Noul Testament?
În Noul Testament, a saptea zi a saptamânii este numita „Sabat” si este mentionata de 58 de ori. Prima zi a saptamânii este mentionata de opt ori. Este numita simplu „prima zi a saptamânii” si este de fiecare data deosebita clar de Sabat. Aceasta este în sine o dovada a validitatii continue a Sabatului zilei a saptea.
Scriitorii Evangheliilor raporteaza faptul ca Isus si apostolii frecventau sinagoga în Sabat ca „obicei” al lor (Luca 4:16). Isus a spus: „Eu am pazit poruncile Tatalui Meu.” (Ioan
15:10). Femeile care au mers sa unga trupul Sau dupa moarte „în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege” (Luca 23:56). Aproape fiecare ocazie înregistrata în care apostolii au predicat a fost în Sabatul zilei a saptea. Dintre toate capetele de acuzatie pe care evreii le-au adus împotriva apostolilor, nici macar o data nu i-au învinuit pe apostoli ca au calcat Sabatul.
Unii oameni învata ca dupa moartea si învierea lui Hristos, Vechiul Testament a fost înlaturat si un nou legamânt i-a luat locul. Dar Isus însusi a spus: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa împlinesc. Caci adevarat va spun, câta vreme nu vor trece cerul si pamântul, nu va trece o iota sau o frântura de slova din Lege înainte ca sa se fi întâmplat toate lucrurile.” (Matei 5:17-18). Într-adevar, legea lui Moise, care prefigura jertfa lui Hristos, a devenit irelevanta, dar Pavel sustine ca legea lui Dumnezeu trebuie tinuta, chiar daca suntem acum sub har. „Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi întarim Legea.” (Romani 3:31).
Cum s-a întâmplat...
Dar iata ca de aproape 2.000 de ani, milioane de crestini s-au închinat duminica. A fost deci Sabatul schimbat de la a saptea la prima zi a saptamânii? Sa vedem acum raspunsul „da”.
„Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului.” (Luca 6:5). Aici Isus Si-a afirmat autoritatea si a interzis oricarui om sa se amestece în problema Sabatului. Însa El a stiut ca vor fi unii care vor pretinde ca au puterea de a schimba legea lui Dumnezeu. Prin Daniel, El ne-a avertizat cu privire la un astfel de om. Descriind „puterea cornului mic” (Daniel 7:8), Daniel spune: „El va rosti vorbe de hula împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfintii Celui Preaînalt si se va încumeta sa schimbe vremurile si legea.” (Daniel 7:25). Pavel a facut o profetie similara: „ Nimeni sa nu va amageasca în vreun chip, caci nu va veni înainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se înalta mai presus de tot ce se numeste «Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare. Asa ca se va aseza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tesaloniceni 2:3-4,7).
Pavel a avertizat ca aceasta hula a început deja sa lucreze si ca nu va veni printr-o influenta din afara, ci dinauntrul bisericii (2 Tesaloniceni 2:7; Faptele apostolilor 20:28-30). E destul de sigur ca nu la mult timp dupa moartea lui Pavel, apostazia a aparut în biserica.
Cu aproximativ 100 de ani înainte de crestinism, egipteanul Mitras a introdus în Imperiul roman sarbatoarea duminicii, dedicata închinarii la soare. Mai târziu, pe masura ce crestinismul se raspândea, liderii bisericii si-au dorit sa creasca numarul bisericilor. Pentru a face evanghelia mai atractiva pentru necrestini, obiceiuri pagâne au fost integrate în ceremoniile bisericii. Obiceiul închinarii duminica a fost bine primit de crestinii care îsi doreau sa fie deosebiti de evrei, pe care îi urau pentru ca Îl respinsesera pe Mântuitorul lor. Prima zi a saptamânii a început sa fie recunoscuta ca zi de sarbatoare religioasa, dar si civila. La sfârsitul celui de-al doilea secol, crestinii considerau ca este pacat sa lucreze duminica.
Împaratul roman Constantin, fost închinator la soare, a declarat ca s-a convertit la crestinism, desi actiunile sale ulterioare sugereaza ca aceasta „convertire” a fost mai mult o miscare politica decât o sincera schimbare a inimii. Constantin s-a autoproclamat episcopul Bisericii Catolice si a elaborat prima lege civila privitoare la pazirea duminicii în anul 321 d. Hr.:
„În venerabila zi a Soarelui, sa se odihneasca magistra?ii ?i oamenii care locuiesc în ora?e ?i sa se închida toate atelierele. În ?ara, totu?i, persoanele angajate în agricultura î?i pot continua în mod liber ?i în mod legal activita?ile, deoarece se întâmpla adesea ca o alta zi sa nu fie potrivita pentru însamân?area cerealelor sau plantarea vi?ei de vie; ca sa nu neglijeze momentul potrivit pentru astfel de lucruri.” - „Schaff’s History of the Christian Church” („Istoria bisericeasca a lui Schaff”), vol. III, cap. 75.
Observati ca legea lui Constantin nici macar nu mentioneaza Sabatul, ci se refera la asa-numita zi de odihna drept „venerabila zi a soarelui”. Si cât de bun a fost ca le-a permis oamenilor sa o pazeasca dupa cum le convenea. Comparati cu porunca lui Dumnezeu de a pazi Sabatul „chiar în vremea aratului si a seceratului” (Exodul 34:21). Poate ca liderii bisericii au observat de asemenea aceasta relaxare, pentru ca doar patru ani mai târziu, în anul 325 d. Hr., Papa Silvestru a numit oficial duminica „Ziua Domnului”, iar în anul 338 d. Hr., Eusebiu, episcopul curtii lui Constantin, a scris: „Absolut toate lucrurile care trebuiau facute în Sabat (a saptea zi a saptamânii) noi (Constantin, Eusebiu si alti episcopi) le-am transferat asupra zilei Domnului (prima zi a saptamânii), considerând ca este mai potrivit sa-i apartina ei.”
În locul vietilor umile de persecutie si sacrificiu de sine duse de apostoli, liderii bisericii s-au înaltat acum în locul lui Dumnezeu. „Ci este duhul lui Antihrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este în lume acum.” (1 Ioan 4:3).
Catehismul
Amintiti-va de ceremonia prin care Dumnezeu a facut cunoscuta legea Sa, care cuprinde binecuvântarea Sabatului zilei a saptea si de care toata omenirea va fi judecata. Comparati-o cu modul diferit, subtil, de neremarcat, prin care biserica a adoptat gradual duminica la porunca împaratilor si episcopilor romani „crestini”. Ei recunosc deschis ca au schimbat Sabatul în duminica.
În „Convert’s Catechism of Catholic Doctrine” („Catehismul de doctrine catolice al convertitului”) citim:
Întrebare: Care este ziua Sabatului?
Raspuns: Sâmbata e ziua Sabatului.
Întrebare: De ce ?inem noi duminica în loc de sâmbata?
Raspuns: Tinem duminica în locul sâmbetei, pentru ca Biserica Catolica a transferat solemnitatea zilei de sâmbata asupra duminicii.
Întrebare: De ce a asezat Biserica Catolica duminica în locul sâmbetei?
Raspuns: Biserica a asezat duminica în locul sâmbetei, pentru ca Hristos a înviat din morti duminica si Duhul Sfânt S-a pogorât peste apostoli duminica.
Întrebare: Cu ce autoritate a înlocuit biserica sâmbata cu duminica?
Raspuns: Biserica a înlocuit sâmbata cu duminica în virtutea puterii divine pe care Isus Hristos i-a dat-o!
- Rev. Peter Giermann, C.SS.R., 1946, p. 50
În „Catholic Christian Instructed” („Crestinul catolic instruit”):
Întrebare: Are Biserica (Catolica) puterea de a face vreo schimbare în poruncile lui Dumnezeu?
Raspuns: (...) În locul zilei a saptea si al celorlalte sarbatori din vechea lege, biserica a stabilit ca duminica si zilele sfinte sa fie puse deoparte pentru închinarea la Dumnezeu. Acestea trebuie acum pazite ca urmare a poruncii lui Dumnezeu, în locul Sabatului din vechime.
- „The Catholic Christian Instructed in the Sacraments, Sacrifices, Ceremonies, and Observances of the Church By Way of Question and Answer” („Crestinul catolic instruit în sacramentele, jertfele, ceremoniile si ritualurile bisericii sub forma de întrebari si raspunsuri), RT Rev. Dr. Challoner, p. 204
În „An Abridgment of the Christian Doctrine” („Un conspect al doctrinei crestine”):
Întrebare: Cum dovedesti ca biserica are puterea de a porunci sarbatori si zile sfinte?
Raspuns: Prin însu?i actul schimbarii Sabatului în duminica, pe care protestantii l-au permis. Prin aceasta ei se contrazic în fond, tinând cu strictete duminica si încalcând majoritatea celorlalte sarbatori poruncite de aceeasi biserica.
Întrebare: Cum dovedesti aceasta?
Raspuns: Pentru ca tinând duminica, ei recunosc puterea bisericii de a stabili sarbatori si de a le porunci ca si cum încalcarea lor este pacat. Nepazind odihna (sarbatorilor) poruncita de ea, ei de fapt neaga aceeasi putere.
- Rev. Henry Tuberville, D.D. (R.C.), 1833, p. 58
În „A Doctrinal Catechism” („Un catehism doctrinal”):
Întrebare: Ai vreun alt mod de a dovedi ca Biserica are putere de a institui sarbatori sau precepte?
Raspuns: Daca nu ar avea o astfel de putere, nu ar fi putut face ceea ce toti oamenii religiosi moderni admit. Ea nu ar fi putut înlocui pazirea Sabatului zilei a saptea cu pazirea duminicii, ziua întâi a saptamânii, schimbare pentru care nu exista nicio autoritate scripturistica.
- Rev. Stephen Keenan, 1851, p. 174
În „Catechism of the Council of Trent” („Catehismul Conciliului de la Trento”):
„Biserica lui Dumnezeu a crezut ca este bine sa transfere sarbatorirea si pazirea Sabatului la duminica!”
- p. 402, a doua editie revizuita (lb. engleza), 1937 (publicata prima data în 1566)
În „Augsburg Confession” („Marturisirea de credinta de la Augsburg”):
„Ei (catolicii) declara schimbarea Sabatului în duminica, ziua Domnului, contrar decalogului, dupa câte se pare. Nicaieri nu gasim un exemplu mai mare de aroganta decât în schimbarea zilei de Sabat. Mare, spun ei, este puterea si autoritatea bisericii, din moment ce a dat la o parte una dintre cele zece porunci.”
- Art. 28
Dumnezeu a avertizat ca o putere hulitoare „se va încumeta sa schimbe vremurile si legea”, iar Biserica Catolica recunoaste deschis, chiar se lauda ca a facut aceasta. Într-o slujba de la Conciliul de la Trento din 1562, arhiepiscopul Reggiei, Caspar del Fossa, a sustinut ca întreaga autoritate a Bisericii Catolice se bazeaza pe faptul ca a schimbat Sabatul în duminica. Nu împlineste aceasta profetiile lui Daniel si ale lui Pavel?
„Secole la rând, milioane de crestini s-au adunat pentru a I se închina lui Dumnezeu în prima zi a saptamânii. Plin de har, El a primit aceasta închinare. El a turnat binecuvântarile Sale peste crestini pe masura ce ei au cautat sa-I slujeasca. Chiar si asa, cel care cerceteaza Scripturile, este constrâns sa recunoasca ca duminica nu este o zi stabilita de Dumnezeu. (...) Ea nu are niciun fundament în Scriptura, ci a aparut în întregime ca rezultat al obiceiului”, spune dr. Frank H. Yost în „The Early Christian Sabbath” („Sabatul crestin timpuriu”).
Se pune din nou întrebarea: A fost schimbat Sabatul de la a saptea zi a saptamânii la prima? Biblia spune clar: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o.” (Geneza 2:3). „De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” (Exodul 20:11). Daca Dumnezeu ar fi vrut ca o alta zi sa devina Sabat, El ar fi îndepartat binecuvântarea de asupra zilei a saptea si ar fi pus-o asupra zilei cu care ar fi înlocuit-o. Dar când Dumnezeu da o binecuvântare, ea este pentru totdeauna. „Caci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru vesnicie.” (1 Cronici 17:27). „Iata ca am primit porunca sa binecuvântez. Da, El a binecuvântat, si eu nu pot întoarce.” (Numeri 23:20). Ziua ta de nastere, un memorial al nasterii tale, nu poate fi schimbata, chiar daca o sarbatoresti în alta zi. La fel, nici Sabatul, un memorial al creatiunii (Exodul 20:11) nu poate fi schimbat, chiar daca unii oameni îl sarbatoresc în alta zi.
Dumnezeu l-a învatat pe Moise cum sa construiasca Sanctuarul pamântesc, toate piesele lui de mobilier si chivotul în conformitate cu „modelul” care i-a fost aratat (Exodul 25:9,40). Chivotul a fost numit „chivotul legamântului” (Numeri 10:33; Deuteronomul 10:8; Evrei 9:4) si „chivotul marturiei” (Exodul 25:22), pentru ca în el Moise a pus tablele de piatra pe care Dumnezeu a scris legea Sa (Exodul 25:16, 31:18). Ioan, în Apocalipsa 11:19, descrie scena din fata lui, când „templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis”. Ioan a vazut chivotul legamântului în Sanctuarul ceresc. David scrie: „Cuvântul Tau, Doamne, dainuieste în veci în ceruri.” (Psalmii 119:89). Este corect sa afirmam ca legea lui Dumnezeu, aflata în chivotul legamântului din Sanctuarul ceresc, ramâne valabila.
Când Dumnezeu spune: „Ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau.” (Exodul 20:10), aceste cuvinte pun capat controversei. Noi nu putem schimba Cuvântul lui Dumnezeu dupa cum ne este convenabil. „Si daca nu gasiti cu cale sa slujiti Domnului, alegeti astazi cui vreti sa slujiti” (Iosua 24:15).
- Emily Thomsen