Pazirea zilei a saptea este o respingere a evolutionismului. Ar fi absurd pentru un om care nu crede în ispasire sa tina cina Domnului. Ar fi la fel de absurd pentru un om sa tina Sabatul, când el neaga ca Dumnezeu a creat lumea. Pazirea Sabatului proclama credinta celui care îl pazeste, ca Dumnezeu a creat lumea dupa cele afirmate în porunca privitoare la Sabat. Importanta pazirii Sabatului este înteleasa mai clar si mai convingator atunci când continuam sa cercetam Scripturile si descoperim capacitatea lui Dumnezeu de a crea, în opozitie cu incapacitatea altor zei de a crea, iar ea este atributul care Îl distinge pe adevaratul Dumnezeu.
În urmatoarele texte din Scriptura adevaratul Dumnezeu este pus în contrast cu zeii falsi prin aceea ca El are putere creatoare, pe când ceilalti nu: „Caci toti dumnezeii popoarelor sunt niste idoli, dar Domnul a facut cerurile” (Psalmii 96:5). „Dar Domnul este Dumnezeu cu adevarat. (...) Asa sa le vorbiti: «Dumnezeii care n-au facut nici cerurile, nici pamântul vor pieri de pe pamânt si de sub ceruri. Dar El a facut pamântul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin întelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui»” (Ieremia 10:10-12).
Observam ca în prezentarea adevaratului Dumnezeu, prin contrast cu alti zei, profetul spune: „El a facut pamântul.” Vorbind despre zeii falsi, el spune ca „ei n-au facut nici cerurile, nici pamântul”. Puterea de a crea este cea care Îl deosebeste pe adevaratul Dumnezeu de ceilalti zei.
Când Iona L-a prezentat pe Dumnezeul caruia I se închina, el le-a spus celor de pe corabie care se închinau altor zei: „Sunt evreu si ma tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a facut marea si uscatul!” (Iona 1:9).
Pe întreg parcursul Vechiului Testament, adevaratul Dumnezeu este identificat în felul acesta. În Faptele apostolilor 4:24 ucenicii s-au rugat: „Stapâne, Doamne, care ai facut cerul, pamântul, marea si tot ce este în ele!”
Aceste cuvinte sunt cele din porunca privitoare la Sabat, care spune: „(…) a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este în ele.” Ucenicii se rugau Domnului a carui putere creatoare este recunoscuta prin pazirea memorialului creatiunii. El este adevaratul Dumnezeu.
În încercarea de a-L face cunoscut pe adevaratul Dumnezeu oamenilor din Listra, Pavel le spune: „Noi va aducem o veste buna, ca sa va întoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel viu, care a facut cerul, pamântul si marea si tot ce este în ele” (Faptele apostolilor 14:15).
Din nou îi gasim pe ucenici citând din porunca privitoare la Sabat.
În timp ce Pavel astepta în Atena, „i se întarâta duhul la vederea acestei cetati pline de idoli”. Prezentându-L pe adevaratul Dumnezeu oamenilor, el a spus: „Caci, pe când strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va închinati voi, am descoperit chiar si un altar pe care este scris: «Unui Dumnezeu necunoscut!» Ei bine, ceea ce voi cinstiti, fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu. Dumnezeu care a facut lumea si tot ce este în ea este Domnul cerului si al pamântului si nu locuieste în temple facute de mâini” (Faptele apostolilor 17:16, 23-24). Când L-a prezentat pe adevaratul Dumnezeu filozofilor, Pavel l-a numit Cel care „a facut lumea” si apoi a spus: „El este Domnul.”
Solia ceasului judecatii care este vestita oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod adreseaza chemarea: „(…) închinati-va Celui ce a facut cerul si pamântul, marea si izvoarele apelor” (Apocalipsa 14:7).
Aceasta abundenta de referinte din Scriptura ar trebui sa convinga pe orice om de marele adevar pe care Dumnezeu a dorit sa-l perpetueze prin tinerea Sabatului, anume ca singurul Dumnezeu adevarat este Creatorul. Când tinem Sabatul, noi aratam ca respingem evolutionismul si acceptam raportul Genezei despre creatiune, recunoscându-L pe Dumnezeu drept Creator. Cât timp a-L recunoaste pe Dumnezeu drept Creator tine de datoria omului, Sabatul va dainui.
În Psalmii 111:4 ni se spune ca Dumnezeu „a lasat o aducere aminte a minunilor Lui” (n.tr., în engleza: „(…) a lasat o aducere aminte a lucrarilor Sale minunate”). Motivul este ca lucrarile Sale ne amintesc de creatiune, iar creatiunea ne aminteste de Creator, iar Creator este doar Dumnezeul adevarat. Din moment ce El „a lasat o aducere aminte a minunilor Lui” ar fi numai normal ca, la finalul saptamânii în care aceste lucrari minunate au fost facute, El sa fi instituit un memorial prin care sa ne amintim de ele saptamâna de saptamâna. Astfel nu am fi uitat niciodata cine este adevaratul Dumnezeu si nu am fi cazut în idolatrie sau nu I-am fi negat calitatea Sa de Creator, acceptând teoria evolutionismului.
Asadar, la încheierea saptamânii de creatiune, în ziua a saptea, Creatorul S-a odihnit de toata lucrarea Sa si în acelasi timp El „a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o” (Geneza 2:1-3). Faptul ca ziua a saptea a fost sfintita ca memorial al creatiunii este dovedit prin aceea ca primele cuvinte din porunca privitoare la Sabat sunt „adu-ti aminte”. Adu-ti aminte ce? „Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.” De ce? „Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul.” Sabatul este un memorial al lucrarilor Sale minunate cu privire la care El „a lasat o aducere aminte”.
Teoria evolutionismului neaga marele adevar sustinut prin pazirea zilei a saptea. În vremea noastra, când aceasta teorie este atât de raspândita, cât de minunat este planul divin ca adevarul Sabatului sa fie în special subliniat pentru ca toti sa vada însemnatatea sa si sa înceapa sa-l pazeasca!
În fata acestor lucruri, cum se poate sustine în mod inteligent si scripturistic ca acest memorial al creatiunii este evreu la origine sau gândit doar pentru evrei? De fapt, Creatorul S-a odihnit în ziua a saptea cu mai bine de doua mii de ani înainte sa existe vreun evreu.
I-a fost indiferent lui Dumnezeu daca oamenii de la Adam la Moise L-au recunoscut sau nu drept Creator? Atunci ar fi putut înceta aceasta recunoastere la cruce? Pretentia este ca absolut tot din sistemul de legi al Vechiului Testament si-a gasit sfârsitul la cruce, dar cu toate acestea dispensationalistii sustin ca „aproape fiecare valoare intrinseca continuta de sistemul de legi este perpetuata si încorporata în sistemul prezent al harului”. Din moment ce toti adep?ii fundamentalisti ai acestei învataturi sunt atât de porniti împotriva pazirii Sabatului creatiunii, ei considera ca existenta sa nu are vreo importan?a anume si, prin urmare, ea nu este perpetuata. Ei chiar condamna pazirea zilei de Sabat la fel de vehement pe cât condamna minciuna sau imoralitatea. Ei sustin ca aceasta nu este câtusi de putin o valoare esentiala.
Oponentii Sabatului de ziua a saptea sustin ca, desi Dumnezeu a facut Sabatul pentru om, el nu are nicio valoare reala, fizic sau spiritual. Ei sustin ca omul ar fi putut la fel de bine sa se lipseasca de Sabat, motiv pentru care s-a terminat cu el la cruce. Pare într-adevar ciudat ca Dumnezeu sa fi spus atât de mult în favoarea pazirii Sabatului, pronuntând chiar sentinta capitala împotriva celor care îl calca în mod deliberat, daca Sabatul nu are câtusi de putin valoare esentiala. Nu este placut sa demasti astfel de inconsecvente absurde, dar uneori este necesar sa arati cât de lipsite de temei sunt pretentiile celor care dispretuiesc ziua de odihna a Creatorului.
* „The Law and the Sabbath” („Legea si Sabatul”), Allen Walker, pp. 54-56