A patra porunca spune: „Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.” (Exodul 20:8). Odata ce ai aflat despre Sabat, urmatoarea întrebare logica este: „Cum îl sfintesc?”
Pastreaza lucrurile simple
Pentru câte porunci din cele zece porunci ai dezbatut întelesul cu prietenii tai? Probabil nu pentru foarte multe!
Dumnezeu este destul de explicit. Atunci de ce am facut-o pe a patra atât de complicata?
Timp de mii de ani, omul a dat Sabatului propria interpretare. În timpul în care Isus Si-a început lucrarea, fariseii aveau deja sute de reguli privitoare la Sabat – dar si sute de chichite corespunzatoare pe care se straduiau sa le pazeasca. Erau asa de legati de traditiile lor culturale încât atunci când Dumnezeu a venit între ei, învatând si facând minuni, ei I-au negat divinitatea pentru ca El nu facea ceea ce dictau traditiile lor culturale. Cum ramâne cu noi? Suntem legati de traditii culturale?
Principii în studierea Bibliei
Pentru a învata ce spune Dumnezeu pe un anumit subiect, trebuie sa încercam sa lasam la o parte tot ce am învatat anterior pe acel subiect. Pentru cei dintre noi care am fost crescuti crestini, acesta este un lucru dificil!
Dar vino la Dumnezeu cu o inima deschisa si roaga-L sa te calauzeasca.
Exista doua principii foarte importante care guverneaza studiul oricarui subiect biblic, pentru ca ele :
1. Daca vei cauta cu insistenta sa cunosti voia lui Dumnezeu, o vei descoperi. Rugaciunea ta sa fie ca a lui David: „Trimite lumina si credinciosia Ta ca sa ma calauzeasca, si sa ma duca la muntele Tau cel sfânt si la locasurile Tale!” (Psalmii 43:3), iar Dumnezeu va împlini fagaduin?a Sa: „Ferice de cei flamânzi si însetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei 5:6).
2. Tot ce faci trebuie sa izvorasca dintr-o relatie de credinta cu Isus. „Tot ce nu vine din încredintare e pacat” (Romani 14:23; n. tr., în engleza: „Tot ce nu vine din credinta”). În orice domeniu al vietii noastre, importanta este atitudinea, de supunere sau razvratire împotriva autoritatii lui Dumnezeu. Alegerile noastre trebuie sa vina ca rezultat al cererilor noastre umile pentru calauzire din partea lui Dumnezeu. Daca este vreo urma de razvratire, împotrivire sau revolta în atitudinea noastra, Dumnezeu nu este multumit de actiunile noastre si cu siguranta nu vom primi nimic de pe urma lor. Poate facem lucrul „corect”, dar îl facem cu atitudinea gresita. În ochii lui Dumnezeu, aceasta înseamna ca am facut un lucru gresit. La fel, am putea face lucrul „gresit”, dar îl facem cu atitudinea corecta si suntem binecuvântati de Dumnezeu. „Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeasi parere, sa umblam la fel.” (Filipeni 3:16). La ce bun sa cerem calauzirea lui Dumnezeu ca apoi sa refuzam sa urmam îndrumarea Sa?
Cum sa sfintim Sabatul?
Sabatul este mentionat de multe ori atât în Vechiul, cât si în Noul Testament. Dar un studiu exhaustiv al fiecarei referiri ne descopera doar putine lucruri specifice pe care sa le facem sau nu în Sabat, toate aplicându-se unei culturi mult diferite de a noastra. Lipsa de instructiuni explicite din partea lui Dumnezeu poate fi frustranta. Cum stim ca pazim Sabatul în modul „corect”? Trebuie sa ne folosim mintea, ghidata de cuvântul Sau si relatia noastra cu El, pentru a identifica principiile din spatele instructiunilor Sale.
În realitate, singura instructiune de tipul „alb sau negru” privitoare la Sabat este de a nu face nicio lucrare. „Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este în casa ta.” (Exodul 20:9-10). Dumnezeu a spus clar ca întreaga gospodarie trebuie sa aiba ocazia de a fi reînviorata de odihna Sabatului.
Unii întreaba atunci în mod justificat ce înseamna „lucrul tau”, în afara de ceea ce este evident, cum ar fi sa mergi la locul de munca si sa încerci sa-ti câstigi pâinea. Cum ramâne cu lucrul în curte? Lucrul în casa? Pregatirea mâncarii? Exercitiul fizic, ca mersul în drumetie, înotul sau cataratul? Raspunsul la aceste întrebari este mai putin clar, dar principiile par sa fie:
- Sabatul trebuie sa fie o „încetare de la ocupa?iile anterioare” – o ocazie de odihna de la preocuparile obisnuite, de zi cu zi.
- Sabatul este o ocazie de odihna de la preocuparile materiale, astfel demonstrând ca te încrezi în Dumnezeu sa-ti binecuvânteze eforturile din ultimele sase zile si sa-ti asigure împlinirea nevoilor materiale.
Desi Scripturile nu ne poruncesc lucrurile acestea în atât de multe cuvinte, unii oameni sunt binecuvântati când folosesc vinerea pentru a se pregati pentru Sabat: fac curat în casa, cumpara alimente si prepara dinainte câteva feluri de mâncare. Astfel, atunci când Sabatul începe, toate lucrurile din gospodarie sunt puse la punct si ei pot respira usurati si se pot bucura deplin în ziua de odihna. Pe de alta parte, a vedea aceasta ca pe o obligatie absoluta poate duce la presiunea de a face atât de multe pregatiri, încât ziua de vineri devine o povara! Uneori facem un act de credinta atunci când permitem ca unele dintre acele lucruri sa astepte pâna duminica.
Merita sa observam ca Dumnezeu nu S-a odihnit la sfârsitul creatiunii pentru ca era obosit. Isaia ne spune: „Domnul a facut marginile pamântului. El nu oboseste, nici nu osteneste.” (Isaia 40:28). O capcana în care cad multi pazitori ai Sabatului bine intentionati este arderea lumânarii la ambele capete toata saptamâna, iar apoi recuperarea din oboseala în dupa-amiezile de Sabat! Poate am beneficia mai mult de pe urma Sabatului daca am pastra odihna de Sabat la nivel mental pe parcursul întregii saptamâni, odihnindu-ne suficient în fiecare zi pentru a ne bucura mai adânc de privilegiul partasiei cu Creatorul nostru si cu ceilalti credinciosi în a saptea zi. Un stil de viata care include odihna de Sabat demonstreaza si încrederea noastra în capacitatea lui Dumnezeu de a Se îngriji de nevoile noastre materiale.
În Leviticul 23:3, Dumnezeu le-a spus israelitilor ca Sabatul este „o zi de adunare sfânta”. Atât Isus (Luca 4:16), cât si apostolii (Faptele apostolilor 13:13-14; 13:42-22; 16:13; 17:2; 18:4) si-au facut un obicei din a merge la sinagoga pentru a se închina împreuna în Sabat. Participarea la biserica este o ocazie de a ne închina lui Dumnezeu într-un loc dedicat închinarii, de a învata mai multe de la El prin studierea cuvântului Sau si de a primi încurajare de la o comunitate de crestini care cred la fel. Pavel îndeamna: „Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei, ci sa ne îndemnam unii pe altii, si cu atât mai mult, cu cât vedeti ca ziua se apropie.” (Evrei 10:25).
La fel ca fariseii, unii oameni au facut liste moderne cu ce se poate si ce nu se poate face în Sabat. Sa fim sinceri: o lista este o idee foarte atractiva pentru ca atunci nu trebuie sa ne mai gândim la nimic! Nu doar atât, ci cu cât lista este mai stricta, cu atât mai „neprihanit” ma simt când o compar cu a ta. În plus, este ispititor sa trag concluzii în ce priveste pazirea Sabatului si sa spun: „Asa voi face pentru totdeauna.” Din nou, nu trebuie sa ma mai gândesc la nimic. Dar Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a gândi si judeca, iar noi ar trebui sa facem mereu asa, cautând sa cunoastem tot mai bine voia Sa.
Când vine vorba de pazirea Sabatului, fa ce îti spune Dumnezeu sa faci. Cauta o relatie personala cu El si ai grija sa nu cazi fara sa te gândesti în obiceiuri si traditii culturale.
Un ultim gând despre pazirea Sabatului: din cauza ca instructiunile Bibliei despre cum trebuie sfintit Sabatul sunt putin „gri”, aproapele tau s-ar putea sa aiba o întelegere diferita de a ta. Pariez ca tu nu vrei ca el sa-ti impuna gândirea sa. „Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci în aceasta sunt cuprinse Legea si Prorocii.” (Matei 7:12). Iubeste-ti aproapele, încurajeaza-l în umblarea lui cu Creatorul si ai încredere ca Dumnezeu vorbeste inimii lui la fel cum îti vorbeste si tie.
- Emily Thomsen