Care zi a saptamânii este Sabatul?

În ciuda diferentelor doctrinare pe o multime de alte subiecte, majoritatea crestinilor considera ca ziua de odihna este parte integranta a vietii crestine. Dar în care zi trebuie sa ne odihnim?

„În ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfârsit lucrarea pe care o facuse si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca în ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse” (Geneza 2:2-3). Însusi cuvântul „Sabat” înseamna odihna, iar a te odihni presupune ca anterior ai lucrat. Prin urmare, este numai normal ca Dumnezeu sa fi facut ultima zi a saptamânii o zi de odihna. „Ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau” (Exod 20:10).

Limbajul reflecta obiceiurile culturale ale celor care îl folosesc. În aproape fiecare cultura, de la Babilon pâna la timpurile moderne, oamenii s-au odihnit în ziua a saptea. Pe masura ce limbile s-au dezvoltat, numele celei de-a saptea zi a saptamânii a ramas „zi de odihna”. La mijlocul secolului al XIX-lea, dr. William Meade Jones a creat asa-numitul „tabel al saptamânii”, enumerând numele date zilei a saptea în 160 de limbi, inclusiv unele dintre cele mai vechi (cum se poate vedea mai jos). În limba babilonienilor, folosita cu sute de ani înainte de Avraam si de darea celor zece porunci pe Sinai, a saptea zi a saptamânii se numeste „sa-ba-tu”, însemnând „zi de odihna”.

Chiar si astazi, peste 100 de limbi de pe cuprinsul globului, multe fara nicio legatura cu ebraica veche, folosesc cuvântul „Sabat” pentru sâmbata; nici una dintre ele nu numeste o alta zi „zi de odihna”. Desi familiile de limbi au evoluat atât de mult încât au ajuns sa fie de neînteles unele pentru altele, cuvântul pentru a saptea zi a saptamânii a ramas usor de recunoscut.

Sabatul precede iudaismul
Timp de mii de ani dupa ce iudaismul a fost înfiintat, o întreaga natiune de evrei a urmarit cu atentie ciclul saptamânal si a tinut Sabatul zilei a saptea, uneori chiar fara un calendar. Cu toate acestea, multi sustin ca este imposibil de verificat care zi a saptamânii este de fapt Sabatul biblic, deoarece Papa Grigore al XIII-lea a schimbat calendarul. Calendarul iulian, instituit de Iulius Cezar în jurul anului 46 î. Hr., calcula lungimea anului la de 365 zile si un sfert. În realitate, anul este cu 11 minute mai scurt de 365 de zile si un sfert. Asa ca pâna în anii 1580, calendarul si ciclul solar au ajuns la o diferenta de 10 zile. În 1583, Papa Grigore a schimbat calendarul astfel încât vineri, 5 octombrie, a devenit vineri, 15 octombrie, creând calendarul gregorian pe care îl folosim astazi. Dar aceasta schimbare nu a încurcat zilele saptamânii. Vineri înca vine dupa joi, sâmbata înca vine dupa vineri si asa mai departe.

Exodul 16 reda o serie de minuni saptamânale, din Sabat, care au tinut timp de peste 40 de ani. Dumnezeu a reiterat Sabatul la Sinai (Exodul 20:8-11) si evreii înca tineau ziua a saptea când Isus S-a nascut. Isus însusi a tinut Sabatul (Luca 4:16; 23:54, 56; 24:1) pâna la moartea Sa, despre care Luca spune ca a avut loc cu o zi înainte de Sabat: „Omul acesta (Iosif din Arimateea) s-a dus la Pilat si a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfasurat într-o pânza de in si L-a pus într-un mormânt nou, sapat în piatra, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregatirii si începea ziua Sabatului” (Luca 23:52-54). Luca continua sa descrie activitatea femeilor care L-au urmat pe Isus: „Femeile care venisera cu Isus din Galileea au însotit pe Iosif, au vazut mormântul si felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors si au pregatit miresme si miruri.

Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege. În ziua întâi a saptamânii, femeile acestea si altele împreuna cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineata si au adus miresmele, pe care le pregatisera” (Luca 23:55-24:1). Femeile au descoperit ca Isus înviase în dimineata de duminica; crestinii recunosc lucrul acesta prin sarbatorirea Pastelui. Ziua în care femeile s-au odihnit, între ziua pregatirii (vineri) când Isus a murit si prima zi a saptamânii (duminica de Paste) când Isus a înviat, trebuie sa fi fost sâmbata. Scriptura Îl prezinta clar pe Dumnezeu stabilind ziua a saptea a saptamânii ca Sabat si de-a lungul secolelor de istorie înregistrate în Biblie, urmasii Sai au sarbatorit aceasta zi ca atare. Daca nu a fost schimbata, ziua a saptea înca este Sabatul. Atunci de ce atât de multi oameni tin duminica, prima zi a saptamânii, în locul zilei a saptea? (Articol: „De ce se închina atât de multi oameni duminica?”)




Tabelul de mai sus include unele dintre cele mai vechi limbi cunoscute de oameni. Una dintre ele, limba babilonienilor, a fost folosita sute de ani înainte ca rasa evreiasca sa fi fost întemeiata de Avraam. Limba babilonienilor numeste ziua a saptea „sa-ba-tu” însemnând „zi de odihna” – o alta dovada de necombatut ca „Sabatul” biblic nu a fost si nu este exclusiv evreiesc.

Foarte putini înteleg ca termenul „Sabat” si conceptul de repaus de la lucru în a saptea zi a saptamânii (sâmbata) sunt comune majoritatii limbilor vechi si moderne ale lumii. Aceasta dovada este cu totul independenta de Scripturi si confirma învatatura biblica potrivit careia Sabatul zilei a saptea precede iudaismul. Conceptul unei sâmbete ca zi sfânta de odihna a fost înteles, acceptat si realmente practicat de fiecare cultura, de la Babilon si pâna în timpurile moderne.

În studiul multelor limbi ale omenirii, veti descoperi doua lucruri importante:

1. În majoritatea limbilor principale, ultima, a saptea zi a saptamânii este numita „Sabat”.

2. Nu este nici macar o limba care sa numeasca o alta zi „zi de odihna”.

Din aceste afirmatii putem concluziona ca nu doar oamenii care numesc ultima zi a saptamânii „Sabat”, ci toti oamenii si toate rasele, în masura în care recunosc o zi a saptamânii drept „Sabat”, s-au odihnit în a saptea zi. De fapt, marele istoric Sozomenos a raportat ca în timpul lui întreaga lume cunoscuta, cu exceptia Romei si Alexandriei, tinea ziua a saptea a saptamânii.

„Locuitorii Constantinopolului, si cei de aproape oriunde, se aduna în Sabat, la fel ca si în prima zi a saptamânii, obicei care nu este tinut niciodata la Roma sau Alexandria” (Socrate, „Istoria bisericeasca”, cartea 7, cap. 19).

Un alt lucru interesant este ca termenii din limbile originale care sunt folositi pentru a denumi ziua a saptea a saptamânii „Sabat” au continuat sa fie foarte similari, desi alte cuvinte s-au schimbat în timp, ajungând de neînteles pentru celelalte familii de limbi. Aceasta este o alta dovada ca Sabatul si termenii folositi pentru a denumi ziua a saptea a saptamânii „Sabat” si-au avut originea la creatiune, în acord deplin cu raportul biblic regasit în Geneza 2:1-3.

Lista limbilor

- Emily Thomsen